Ce-i confitu’ ăsta? Păi, e o friptură, ca să n-o lungesc ori, Doamne ferește, să mă pierd în explicații savante. E tradițional în Franța să-l faci din rață (pulpă de obicei) ori gâscă. După ce am aflat (și mâncat, la niște gospodari din Charente) cum se face, am concluzionat că-i cam ca friptura de Turda, care se face după același model, ori ca friptura-n borcan pe care o pun pe iarnă femeile din Maramureșul istoric. Practic, pui carnea-n saramură de pe o zi pe alta, o zvânți apoi o coci la foc mic, în untură. Trei-patru ceasuri. Francezii folosesc untură de rață sau gâscă, noi, ăștia mai friguroși, folosim untură de porc, mai puțin sănătoasă, spun specialiștii (doar vă informez, să știți cum stăm).
Ieri, în timp ce Ruben lucra la instalarea noii fețe a blogului meu, eu lucram la desăvârșirea unui confit de curcan. Apropo de noua temă, sper că vă place și c voi avea destul timp să pun ce trebuie pus unde trebuie pus pentru ca experiența navigării pe blogul meu să fie una plăcută. Și tot apropo de noua temă, trebuie să-i mulțumesc lui Cristian Gog pentru că mi-a arătat-o. Deci, mulțumesc. Acum, curcanul:
Mai întâi am preparat untura (găsești de cumpărat câtă vrei dar de data asta am vrut să fac eu totul). Am tăiat bucățile de untură crudă în cuburi și le-am topit pe foc mic, o oră și un pic.
Am scos curcanul (doar aripi) din saramura în care a stat o zi și o noapte (mă rog, nu tocmai saramură, l-am frecat bine cu sare și piper și l-am lăsat la rece, să se frăgezească). Am eliminat excesul de umezeală cu șervețele.
Am pregătit aromele: usturoi în care am înfipt cuișoare, mărar, câteva boabe de piper roșu, un baton de scorțișoară.
Am așezat aripile într-o tavă fără să le suprapun, am turnat peste ele untura topită și am pus tava-n cuptor. 160-170 de grade Celsius, patru ore.
Poți să pui carnea cu untură cu tot în borcane și să o păstrezi așa luni de zile. Dacă nu ai frigider. Dacă ai frigider, n-ai nevoie să-ți bați capul dar măcar o dată-n viață trebuie să încerci metoda asta de gătire, să nu uiți de unde am plecat (ca să nu mai spun că rezultatul e foarte gustos).
Eu am pus lângă confitul meu o lingură de dulceață de ceapă și una de roșii tocate (singurul lucru acru din preajma mea) pe care vă recomand să le înlocuiți cu murătură. Castraveți, conopidă sau ardei umpluți cu varză. Oi!
Garnitura – o spumă din cartofi, unt și smântână dulce.
Să fiți sănătoși.
