Am mâncat la Marty de zeci de ori de când stau în Cluj, cel mai des la Marty Petit, pe Moșoiu, restaurant care s-a mutat în mallul din Gheorghieni și a devenit Marty City. Am lucrat de mai multe ori cu oamenii de la Marty, de fiecare dată bine. Și cu toate astea, nu mă întrebați de ce, n-am scris niciodată despre cum se mănâncă la ei, nu am încercat nici măcar un sfert de cronică. O să o fac azi, cât mă mai țin amintirile unei zile din săptămâna trecută (știți, eu învăț greu și uit repede), în care am fost la mall să târguiesc niște lucruri. Știam că Marty de pe Moșoiu s-a mutat acolo de prin Iunie dar nu mi-a ieșit în drum. De fapt, mallurile nu-mi prea sunt în drum, parchez cât mai aproape de supermarket, intru, iau de pe rafturi, plătesc, plec – ăsta-i ritualul, nu mă uit în prea multe părți că mă ia cu amețeală, nu-s om de mall, asta-i clar. No, de data asta am plecat de acasă cu gândul că mă opresc la Marty, să văd ce mai fac pruncii de pe Moșoiu. Erau unii noi și în afară de Ramona n-am recunoscut pe nimeni (e drept că n-am intrat în bucătărie de data asta). Nici ei nu m-au recunoscut pe mine, deci suntem chit cumva, balanța-i echilibrată. Am cerut meniul, care-i curat, aerisit (am remarcat creșterea calității pozelor din meniu) și care are în el suficiente piese încât să stai un pic pe gânduri înainte de a comanda.
Eu am cerut o supă asiatică – tăieței din orez, creveți, calamari, arome din răsăritul lumii. Bună, dar no zpaizii, adică mi-ar fi plăcut să mă răscolească, așa cum o făceau supele pe care le-am mâncat în Asia. Înțeleg totuși că nu poți să vinzi o supă de felul acela la noi, că nu-s toți duși cu pluta, ca mine. Dar, repet, supa a fost bună.
Am luat la felul doi o bucată de antricot de vită la grătar. Optim, aș zice. Medium spre bine făcut (pe alocuri), fraged, ușor de mâncat. Și destul de ieftin pentru vită – până-n 30 de lei cu tot cu garnitură – nu mă întrebați cât anume, că am uitat. Apropo de garnitură, pentru că nu-s cel mai mare fan al acatofilor, am ales legume colorate – morcovi și broccoli. Mi-au plăcut.
Și un pahar de Cabernet Sauvignon, că-mi place să mă răsfăț cu câte un pahar de vin atunci când mănânc bine.
Desert n-am mai luat, că nu am fost în stare dar am rămas cu mintea la meniul de deserturi, o să mai trec pe acolo doar pentru a „testa”.
Am plecat fără să-mi fi schimbat convingerea că la Marty se mănâncă bine. Și cu senzația de „larg”pe care n-o aveam pe Moșoiu (e drept, acolo aveam senzația de „intim” pe care n-ai cum să o găsești în malluri). Dacă vreți și alte vești bune: au o terasă mare alături iar toaletele-s în incinta spațiului pentru fumători, care-i separat cumsecade de cel pentru nefumători. Tinerii care servesc la masă sunt drăguți iar restaurantul în întregu lui e curat. Să fiți sănătoși.
