Uneori rasolul e bun, alteori dai rasol, să zic așa. Ca să fie mereu bun, e musai să ai răbdare. Nu poți face mâncare din rasol la minut sau într-o oră, colagenul care se găsește din belșug în acesta are nevoie de trei ore de căldură (în jurul temperaturii de 150 de grade Celsius) pentru a deveni prietenos cu consumatorul. Nu-i o informație de la cercetătorii britanici ci e una desprinsă din observații și multe încercări. E o diferență enormă chiar și între un rasol (de vită/mânzat) fiert două ore și unul fiert trei ore. Hai să vă spun cum am făcut ultima dată rasolul:
Mai întâi am fript carnea (3-4 minute pe fiecare parte), într-o cratiță unsă cu ulei. Am presărat peste ea mirodeniile (am folosit un amestec de sare, piper, coajă de portocală uscată, enibahar) și am masat-o ușor.
Am curățat câțiva morcovi, două-trei fire de ceapă verde, câțiva căței de usturoi. Am pus legumele și carnea în cratița (care era de fapt o oală cu aspect cărtițos) în care fripsesem carnea.
Am limpezit farfuria în care stătuse carnea (să nu arunc mirodeniile rămase) cu 150 de mililitri de vin roșu, bun, gustos. Am turnat vinul în cratiță, peste carne și legume.
Înainte de a pune capacul pe cratiță, am pus în ea o mână de roșii cherry. Am lăsat mâncarea să nădușească sub capac, pe foc mic, două ceasuri și mai bine.
Am turnat apoi 200 de mililitri de bulion peste carne. Și o cană de apă, care-i cam tot 200 de mililitri. Am lăsat să fiarbă încet, fără capac, încă o oră.
Cu zece minute înainte de împlinirea celor trei ore, am pus în oală nite paste. Câteva tuburi cumpărate de la italieni. Le-am scufundat în sos și am așteptat până au fiert.
Pentru a completa masa am spălat sub jet de apă rece (scurt) niște gălbiori. I-am tras la tigaie cu puțin ulei, am presărat peste ei sare grunjoasă când au fost aproape fripți (3 minute, nu mai mult). Împreună cu gălbiorii am pus în tigaie și câteva fire subțirele de sparanghel verde.
Asta-i povestea.
Atât pentru azi.
Să fiți sănătoși.
