The expression “Italian style” is fairly vague, keeping in mind that Italy and the Italians have a multitude of styles. However, today’s recipe was brought, along with the mussels, by my neighbor Emil from Moqups (click on the link to see who I’m dealing with), who goes to great lengths when it comes to researching recipes, so I’m certain that the recipe is, indeed, Italian.
Those are the mussels. Farm ones, about 2 euro and a half per kilogram at Auchan. It was a pleasant surprise that from an entire bag I threw out just two mussels.
This is Emil. He helped with the improvised panel that put the mussels in a better light.
Cleaned mussels will hardly be sold by anyone. They come with some sort of weeds strongly attached to the shell, that sometimes go inside the scallop: you can take them off rather easily by pulling the weeds in the direction of their growth, meaning towards the part that opens.
The scourer and the cold water do the rest.
Somebody asked me a while ago: “how do you know they’re fresh?”. That’s simple. Fresh mussels are…alive. If they are open before you cook them and if they don’t close right after you touch them with your finger (sometimes they open even more), that means they’re dead and you don’t want to eat such a scallop. If during cooking they don’t open, throw them away, because it means they were dead before you cooked them and, again, you don’t want to have such a scallop. You can leave them in the refrigerator overnight at 4-6 degrees Celsius (for example), but don’t put them in the freezer as it will kill them and you won’t be able to use them.
For my mussels I have prepared a few cloves of garlic, which I cleaned and slightly crushed.
In a pan, I put two-three tablespoons of extra virgin olive oil. Then, I added the garlic cloves. I put the pan on low heat. A lot of people burn the garlic in oil and the results aren’t good. Here’s a trick, regardless of how experimented you are: put the oil and the garlic at the same time on low heat and wait until the oil becomes really hot. When the garlic starts to change its color, the oil has plenty of flavor. You can take out the garlic or leave it in the oil if you want and add the other ingredients over it.
I added whole canned tomatoes (400-420 gr) which I crushed with a fork.
I then placed the scallops in the pan which is now on high temperature and I stirred really well. After a minute, a poured 50-60 milliliters of white wine (I had Italian wine) over the scallops. Immediately placing a lid on the pan helps. Leave the lid on for another minute.
Don’t keep the scallops on heat more than 3 minutes. If you keep them for 2 minutes and 45-50 minutes, that’s fine. Four minutes is too long, and the scallop meat, which is rather tender, will magically lessen. After removing the pan off the stove, squeeze half a lemon over the scallops and sprinkle two large handfuls of grossly chopped parsley. Stir well. The sauce and the scallops will have an incredibly fresh flavor.
The final touch: a bit of hot pepper that was dried, ground and kept in oil. Put it over the scallops and over the baguette toasted on one side. A kilogram of mussels, with the sauce that comes with them and the side bread, can feed four people at a reasonable dinner from the viewpoint of quantity. It’s not something serious if you don’t like hot peppers. However, do try to add at least a bit. If you don’t have a baguette, a few slices of bread which are thicker than usual (2 cm), toasted on one side, do a great job.
This goes well with spaghetti as well.
Stay healthy.
Special thanks to
Oana Bodnariuc, Authorized Translator
oana.bodnariuc@gmail.com
facebook.com/oana.bodnariuc
mi-ar placea ca fiica mea care este studenta sa participe alaturi de d-voastra la acest curs,mai ales ca este interesata de bucatarie
ei i-ar plăcea? dacă da, considerăm că avem un prim pas:). să pună un comentariu aici cu adresa ei de e-mail și are toate șansele:).
Midiile in sos alb sunt preferatele mele. le am descoperit acum 10 ani in Rimini…nu imi venea sa cred ce gust au…mi se parea ca am descoperit ceva nou, ceva unic.mereu mai ceream inca o portie chiar daca 1 era mai mult decat sufficient, chiar daca la sfarsitul portiei a 2 a era prea mult… in aceeasi perioada, am mancat o carne de vita cum numai in desene animate (cele cu Tom si Jerry), am mai vazut si pot spune cu sinceritate ca nu am mai mancat niciodata…fiecare aroma mi se deschidea in gura pe rand…numai mirosul ei ma facea sa simt o foame chinuitoare, chiar daca inainte cu cateva minute terminasem altceva de mancat:))).tot acolo era o pizzerie, care avea o pizza incredibila..un blat subtire… si totodata pufos, facut perfect si un ulei picant….mmmmmmm asa ulei picant… si acum il visez.:) aromat, putin dulce…si picant in acelasi timp. tot timpul cand ma gandesc la Italia asa imi amintesc de ea…parfumata si ..gustoasa:)
Am avut ocazia, si pot sa spun si norocul, de a fi studenta in Italia pentru o perioada de 4 luni. Trebuie sa recunosc ca, inainte de aceasta experienta, pentru mine bucataria italiana se rezuma la pizza si paste.
Datorita unor oameni minunati, care mi-au devenit si prieteni buni, am invatat ca bucataria italiana inseamna mult mai mult de atat. Inseamna peste, fructe de mare, risotto, salate, brânzeturi, ulei de măsline, prosciutto, ca sa nu mai spun de deserturile extraordinare(cea mai delicioasa inghetata am gustat-o pe o straduta laturalnica din Milano ).
Orice fel de mancare se gateste dupa retete simple, fara a folosi o abundenta de ingrediente si arome, iar cele mai bune retete sunt tot timpul cele de la “Mamma”, transmise in mare secret din generatie in generatie.
Si poate cel mai important lucru, pentru italieni, nici o masa nu e completa fara un vin bun si prietenii sau familia alaturi.
Nu pot spune că e o singură experiență care m-a apropiat de bucătăria italiană, dar mereu m-a fascinat conceptul ”Cucina povera” și cum au reușit italienii aflați în momente nu tocmai plăcute ale vieții lor, să obțină din mai nimic lucruri minunate. Îmi place filosofia lor de a arunca cât mai puțin din ingrediente, și de a mânca bine în vremuri grele, de a face ca fiecare îmbucătură să fie cât mai savuroasă prin simplitate.
Cred că dacă și noi românii ne-am întoarce spre mâncărurile pe care le găteau înaintașii noștri, și le-am adapta un pic, așa cum au făcut italienii, ar ieși ceva frumos. :)
Uite, de exemplu midiile astea… Îmi imaginez doar cum un italian bătrân le culege la reflux, ia o mână de pătrunjel, niște usturoi și 2-3 roșii din grădină, e presto!
Salut!
Am avut ocazia sa merg la Roma toamna trecuta. Am incercat sa evit restaurantele gen „capcana pentru turisti” si sa caut experiente italiene veritabile. Asa am aflat de minunatul cartier Trastevere, un cartier dragut si boem, fiind recomandat ca „locul unde mananca italienii”.
Am fost extraordinar de surprinsa de simplitatea mancarurilor: Gnocchi cu pesto sau gnocchi cu midii, pizza cu ingrediente putine dar bine combinate, bruschete cu rosii, paste cu sos rosu sau alb, tiramisu, toate aratau asa de „necomplicate” si erau totusi ataaat de gustoase. Se prea poate ca si in cazul multor feluri de mancare „less is more”.
Am avut ocazia de a trai in Italia vreo trei ani de zile in total si mereu va rămâne țara de care mă simt cel mai atașată, e a doua casă a mea. Parte a familiei locuiește acolo si sunt italieni deci am avut șansa să degust mare parte din bunătățile ce există în bucătăria italiana. Ador orice preparat cu fructe de mare si bineînțeles cui nu ii plac pastele.
Reteta ta cu midii arata foarte delicioasa. De unde ai cumpărat midii?
Auchan :) (cel nou, din Iris, dar au și în Gheorgheni)
Fiul meu.El este o permanenta experienta in bucataria italiana.”Ce vrei sa fac azi de mancare?” si atunci incepe:pizza,lasagna,spaghete bologneze,penne arabiata,rigatoni quatro formaggi(eu le fac doar cu 2 pt ca 4 feluri de branza la un loc = bomba colorica;)),fettucine cu…mai stiu eu ce.Am devenit atat de specialist(..da ce modest;) )in bucataria italiana incat mai stau cateodata si ma gandesc cum am crescut fara mozzarella si busuioc pentru ca bunica(Oradeanca vero)nu folosea din astea la papricasu’de pui sau la tocana de varza murata de la disnotor(pomana porcului prin partile noastre).Asta este ..ne adaptam..Multa bafta in continuare :)
Personal, am avut tangente cu bucataria italiana pe vremea cand eram in scoala generala. Prietenul de familie al parintilor mei, italian get-beget, gatindu-ne destul de des fructe de mare si paste, in special zuppa di pesce napoletana(el fiind originar din Napoli) starnindu-mi interesul pentru gastronomie. Asta se intampla acum aproximativ 5 ani si de atunci interesul meu pentru bucatarie (paste in special) a crescut considerabil. M-am apucat acum 2 ani serios de gatit si acum, la varsta de 18 ani, pot sa spun ca e mai mult decat o pasiune. Am invatat treptat totul, am ajuns sa imi fac singur pastele acasa, sa imi strang bani ca sa imi cumpar tigai si momentan gatesc zilnic macar o data pe zi si incerc sa-mi diversific cat mai mult „repertoriul” culinar! Ar fi o onoare pentru mine sa pot participa la acest workshop si cred ca as avea multe de invatat!
Cand ma gandesc la Italia culinara ma gandesc la Osso bucco. Asta nu inseamna ca nu apreciez un risotto(hmmmm)sau niste paste bune si al dente.Clar ca fructele de mare reprezinta unul dintre ingredientele principale ale bucatariei italiene (eu cumpar scoici f des, dar de la Metro), dar sa nu uitam ca si domeniul branzeturilor sunt reprezentati la fel de bine (maturate sau mai putin maturate). Am incercat si gatit din toate cele expuse mai sus si pot afirma ca este cea mai la indemana bucatarie.
Eu am vizitat doar Venetia, insa nu pot sa spun ca am amintiri legate de mancare. Inghetata pot sa spun ca e foarte buna. Prima mea lasagna am gustat-o in Germania, si a fost atata de buna, incat de atunci de fiecare data cand am ocazia imi iau o portie. Pizza e printre preferatele mele. De un timp am inceput si eu sa gatesc, si am incercat si pizza si diverse paste, si cum sa nu-mi gatesc cand retetele sunt de cele mai multe ori foarte simple. Majoritatea mancarurilor din bucataria italiana imi plac. Stridii nu am gustat niciodata, dar reteta prezentata pare gustoasa si sper sa o incerc in viitorul apropiat.
Midii am vrut sa spun. Oricum, cum nu am gustat niciodata, nici stridii, nici midii, se pare ca le cam incurc :). Voi invata pe viitor.
In urma cu 8 ani, am ajuns pentru prima oara pe meleagurile italienesti. Inca de pe atunci, am fost placut surprins si impresionat de bucataria lor. Au fost de ajuns cateva zile petrecute in frumoasa peninsula, ca apoi fiecare vara sa ajung sa o petrec acolo. Recunosc, am avut noroc, ca mama sa locuiasca acolo de ani buni si pe langa asta, sa lucreze la o firma de catering, fapt care m-a facut sa traiesc aproape de bucataria italieneasca 3 luni in fiecare an, de cativa ani incoace.
Asadar, am fost aproape de bucataria italieneasca, am vazut indeaproape modul lor de a gati, ingredientele pe care le folosesc si incet, incet am „furat”, putin cate putin, din modul lor unic de a gati si de a combina ingredientele pentru o combinatie perfecta. Pot spune ca in Italia am descoperit ca pentru mine gatitul a devenit o placere, iar de atunci prefer sa gatesc ori de cate ori am timp, paste, pizza, salate, fructe de mare, risotto si orice alte retete inspirate din bucataria italieneasca.
De ceva ani buni am devenit pasionat de bucatarie. Fiind plecat in S.U.A., cu programul work&travel pentru studenti, am avut norocul sa lucrez ca bucatar la un restaurant cu specific latino-american si caraibian. Asta m-a facut sa imi largesc forte mult orizonturile gastronomice. Ulterior am inceput sa experimentez lucruri noi cum ar fi bucataria scandinava sau cea indiana. Tarziu, mi-am dat seama de aportul bucatariei frantuzesti in arta culinara internationala. La capitolul bucatarie italiana nu stau foarte bine, de aceea consider ca ar fi un mare castig participarea mea la workshop. Multumesc!
Delicioase! Eu le pun intr’un vas cu apa in frigider citeva ore – se curata mult mult mai usor. Vinul il fierb cu apa (cam 50/50, in jur de vreo trei cani in total – doua sau trei degete de lichid pe fundul vasului), o foaie de dafin, o lingura de capere, o lingura de unt si jumatate de lamaie taiata felii subtiri intr’o oala cit gasesc de mare, cu fundul subtire sa tranfere caldura cit mai rapid. Cind totul clocoteste adaug midiile scurse de apa in care au stat (in general cam un kg) si astept sa inceapa oala sa ‘danseze’ Cind se opreste stiu ca toate midiile care trebuiau sa se deschida s’au deschis :) si sint gata. Rosiile le pun doar pe bruschetta. Cateodata inlocuiesc untul cu bucatele mici de slanina (cam tot o lingura) pe care o prajesc in prealabil. Excelent pontul cu ardeiul iute!
iubitul meu adora bucataria italiana!
trimite-mi adresa lui de mail:)
Am avut ocazia sa vizitez Italia pentru doua saptamani intr-un program de studiu si inca odata pentru cateva zile in vizita la niste prieteni in zona Emilia-Romagna. Sunt un amator ambitios al gatitului (nu m-as simti confortabil sa spun „al artei culinare”) si ceea ce am apreciat cel mai mult la italieni a fost modul extrem de simplu de a gati sanatos preparate excelente plecand de la cateva alimente de baza alaturi de uleiul de masline si frunzele de busuioc. Prietenii mei ce m-au gazduit considerau gatitul un lucru gustos si distractiv ce nu depasea jumatate de ora. M-au pus pe ganduri si dupa ce m-am intors mi-am schimbat destul de mult atitudinea iar pachetele de la mama de acasa din fiecare sambata s-au imputinat. Studentia din acest punct de vedere a devenit frumoasa si nu mi-a mai fost frica sa-mi invit prietenii la o portie de paste. Stiu ca inainte de a le fierbe trebuie gustata apa, sa fie suficient de sarata iar eu personal le prefer unpic „aldente”. :)
Toate cele bune!
Ador bucataria italiana!!! iubesc pastele si fructele de mare pe care incerc sa le combin in cat mai multe feluri si de fiecare data iese ceva delicios !!!
Si acum imi amintesc prima mea „intalnire” cu midiile…eram pe coasta Versiliei,in mirifica Toscana,la un restaurant situat la 50 m de mare. In acest restaurant se pregateau doar retete din produse pescuite din mare. Spre bucuria mea eu lucram in acel restaurant, nu eram bucatar, dar am avut acces la bucatarie unde am vazut pentru prima data foarte multe feluri de mancare de care nici macar nu auzisem. Revenind la „prima” intalnire cu midiile a fost una nu foarte „placuta”, eu fiind nevoit sa curat midiile pentru seara respectiva, o experienta nu tocmai agreabila in momentul acela. De gustat le-am gustat mai tarziu, dupa ce mi-am facut curaj sa gust ceea ce imi trecea prin maini si prin fata ochilor.Din fericire pentru mine de foarte putine ori am regretat degustarile facute, si chiar merita gatit si gustat asa ceva, mai ales cand sunt si foarte proaspete…Pofta buna tuturor,incercati ca nu veti regreta…
Am fost in Italia de foarte multe ori si cu timpul am ajuns sa iubesc bucataria si produsele italienesti. Totul e facut asa simplu, asa sanatos si in acelasi timp asa gustos. Am inceput sa folosesc si eu cu drag produsele lor: otetul balsamic invechit, uleiul de masline, parmezanul etc. Am invatat sa dau gust, chiar si celor mai simple sau fade mancaruri, cu aceste produse. Gatesc cu mare drag si imi place sa descopar in fiecare zi ceva nou iar Italia m-a ajutat sa imi schimb foarte tare modul de a manca si modul de a gati, sa reusesc sa fac din niste „frunze”, putin ulei de masline si putin parmezan o mancare delicioasa sau cu putin otet balsamic sa fac dintr-un piept de pui ceva care pur si simplu ti se topeste in gura. Cu toate astea sunt convinsa ca as mai avea multe de invatat si de pus in practica.
am lucrat in zona catania-sicilia in bucatarie este mama bucatariei italiene
Mi s-a facut iar dor de minunata Italia.De momentele in care gaseam, plimbandu-ma prin Rimini, locuri in care proprietarii gateau din suflet,locuri ascunse parca, locuri in care chiar daca incapeau maxim 5 oameni mergeai cu o placere deosebita pentru ca vedeai fericirea din ochii lor cand savurai ce au pregatit, locuri in care mereu auzeam o poveste. Mi s-a facut dor de momentele
cand ne trezeam la 5 dimineata pentru a gasi cele mai bune si proaspete brioche, care la 7 erau deja toate vandute. Mi-ar placea nespus sa ajung sa fiu la fel de entuziasmata si la noi.
Am facut ceva asemanator in mica mea vacanta din Italia. Mi-au iesit excelent.
aveti toata admiratia mea, domnule Adrian ! va multumesc ca impartasiti cu noi aceste retete. cateva dintre ele, sunt si in agenda mea :)
Bucataria italiana, paste al dente, fructe de mare…uff dezmat total! Frumoasa postare, buna mancare, frumos mod de a incheia ultima zi din aceasta saptamana. Multumesc!:)
Pizza, paste, risotto, toate retetele pe baza lor sunt viata mea, nu am fost in Italia pana acum, sper ca la vara sa ajung pentru a vedea cum se face mancarea in Italia! Sper din tot sufletul sa va fiu alaturi la acest Workshop!
Hehe,ce surpriza placuta! Intamplator,voi participa la workshop,invitatul lui Laci. Nu stiam ca va fii si o…abordare gastronomica,una din pasiunile mele :-D can’t wait. Toate cele bune!
mi-ar placea f.mult sa particip alaturi de d-voastra.imi place f .mult in bucatarie si as vrea sa am macar aceasta sansa.Multumesc,anticipat
Nu am avut prea multe ocazii sa intalnesc bucataria italieneasca, doar ca sunt pasionat de bucatarie de aproximatv 1 an de zile si gatesc destul de des paste ptr ca imi plac foarte mult. Iar ultima data cand am gatit paste au fost niste paste cu cerneala de sepie si sos de rosii.
Acum 4 ani am vizitat Florenta. Am stat la un hotel mic, aproape de stadion. Receptionerii, tineri si simpatici, nu vorbeau o boaba de engleza (‘Parking? No money?’am intrebat noi, ‘Ristorante? Domani?’ au inteles ei). In final, ne-au aratat pe harta un restaurant la care sa mergem la cina. Cand am ajuns acolo, am vazut ca era de fapt un restaurant mic, afacere de familie, si era plin ochi de suporteri ai Fiorentinei. Era seara de meci si Fiorentina tocmai pierduse cu Lazio. Oamenii erau insa veseli si cantau, iar noi am avut parte de cele mai bune paste din viata noastra, carbonara si respectiv amatriciana, dupa retete simple, dar minunate. Iar atmosfera a fost unica, complet autentic italiana. De atunci am ramas indragostita de Italia :)
Buna…lucrez ca bucatar intr-un restaurant din orasul in care locuiesc si nu am avut parte sa vizitez si sa invat despre adevarata arta culinara italiana si mi-as dori tare mult sa particip alaturi de dumneavoastra.
Imi place bucataria si moda italiana. Si plajele italiene. E 8 martie, numai 15 sint norocoase?
In primul rand as vrea sa iau parte la acest workshop deoarece as vrea sa te cunosc, si in al doilea rand sa degust ceea ce iese din mainile unui chef… :)…
Pentru o persoana „certata” cu bucataria pana acum putin timp, ma bucur si savurez atat vizual, cat si gustativ multe din retetele postate aici. mancarea italiana ramane una din favorite si m-ar bucura sa „primesc notite” de la specialisti.
Cred ca bucataria italiana este cea mai buna din lume si asta deoarece nu aduce in fatza bucatarul ca si cea frantuzeasca ci produsele pe care acestea le gateste. Cred ca este foarte simpla de gatit si foarte aromata datorita unor ingrediente de foarte buna calitate . Este cu adevarat numarul 1 in lume, deoarece cu doar 2-3 ingrediente poti gati o mancare asa de gustoasa cum nu gasesti nicaieri.
Imi face o deosebita placere sa gasesc paste. De foarte mult timp imi doresc sa învăț mai multe despre bucătăria italiană, in special despre fructe de mare dar mi-a fost putin teamă sa nu stric ingredientele putin piperate ca si pret. Consider ca aceasta oportunitate imi da mai multa incredere in a experimenta necunecunoscutul.
am sa incerc si eu reteta. sper sa iasa buna cum am mancat in 2006 in Italia si de atunci tot caut o reteta sa fac si eu :D
Distractie placuta celor care vor participa! Precis am sa incerc si eu reteta mai cu seama ca ai mei copii sunt mari fani ai fructelor de mare:-) pacat ca eu nu le stiu prepara in multe feluri dar sunt trup si suflet pe blog asa ca in timp am sa ma perfectionez :-)))
Initial am crezut ca e mai complicata reteta. N-am mai gatit niciodata midii, insa am mai mancat si mi-au placut. O sa fac cand ajung acasa de la munca :) Multumesc pt reteta!
M-as bucura foarte tare sa particip la workshop :)
Sunt preferatele mele, le.am mancat in diverse moduri dar nu am avut ocazia sa le gatesc eu . Imi incerc sansa si chiar mi.as dori foarte foarte mult sa fiu aleasa ! Sunt studenta si vreau sa incerc sa fac cat mai multe lucruri noi! :) multumesc !
Imi plac foare mult midiile si fructele de mare in genereal. Am gustar diverse preparate si am si incercat sa le gatesc ! nu sunt experta in gatit , sunt studenta si chiar mi.as dori sa particip sa vad cum se gateste profesionist ! Multumesc :)
Buna!
Mi-as dori mult sa particip.
Imi place bucataria italiana, chiar daca in afara de diverse paste si pizza nu pot spune ca stiu sa gatesc altceva; acest fiind si motivul pt care as vrea sa particip.
O experienta legata de bucataria Italiana ar fi cea in care ajungand in Italia undeva langa lacul Garda am mancat la o tratorie, iar la aperitiv am comandat bruscheta, socul a fost atunci cand am primit bruscheta :) aceasta fiind de fapt o sibgur felie de paine taiata destul de gros si cu cateva rosii la fel de groase pe ea :) – comparativ cu ce mancase la noi, feliute subtiri, aranjate frumos, etc – discrepanta a fost mare ca imagine, dar ca si gust au dost f f bune. Ca revers al medaliei pe malul lacului am mancat cele mai bune paste cu fructe de mare din viata mea – atat de gustoase si aromate incat in 5 min am devorat farfuria in timp ce prietenii mei nici nu incepusera bine.
Numai bine !
mmmmmidii.
Este un preparat pe care sotul meu l-a incercat pentru prima data in luna de miere. Iar sansa de a-i oferi o surpriza neasteptata (asa cum si el imi ofera mereu)- e Priceless :)
Am gatit si EU midii dar nu am fost la fel de norocoasa, s-au deschis mai mult de doua si nici mincarea nu a fost tocmai pe masura asteptarilor mele. Dupa ce am citit articolul tau am inteles multe si acum macar in teorie stiu ce trebuie sa fac data viitoare. Multumesc. :)
Buna!
Foarte faina reteta si mi-e imi plac midile foarte mult.
Cat despre bucataria italiana intotdeauna mi-au placut pastele lor de casa cu sos de rosii, mozarella, vinete, rosii uscate si busuioc.
As fi tare bucuros sa particip si eu mai ales, ca intotdeauna salivez dupa midii :)
O zi faina!
O portie de spaghete facute de un prieten din Italia care e student la FSEGA si vorbeste romaneste. Au fost aproape la fel de bune ca si cele facute de mama.
Ca sa fiu sincera,imi place mancarea italieneasca , desi mananc si gatesc cel mai des mancare ardeleneasca, asa cum am invatat de la mama.
Prima mea experienta cu mancarea italienesca incepe la Cluj, unde anturajul, mai precis prietenii, se laudau cu retetele lor de paste Carbonara, pe care am ajuns in scurt timp sa le apreciez si eu. Am ajuns la concluzia ca sunt delicioase, usor de facut si te salveaza atunci cand primesti vizita unor musafiri neanuntati.
Am descoperit apoi o pizza care este si acum preferata mea- Crudaiola- cu prosciuto crudo si rucola. Delicioasa. Usoara. Cu un gust de milioane. Prin urmare, am cautat aceasta pizza la prima mea vizita in Italia, si am si gasit o u ndeva in Piata Navona, unde credeti ma, am preferat sa mananc cel mai des.
Si nu in ultimul rand, anul acesta, la ziua mea, am facut Tiramisu. Dar un tiramisu mai personalizat, in sensul ca am adaugat atat in crema, cat si in cafea , 2-3 picaturi de esenta de migdale. Rezultatul a fost pe masura asteptarilor.
Mi ar face realmente placere sa particip la acest curs, avandu l Chef pe Adrian Hadean.
Mmm , ce bunătate!
Iubesc bucataria italiana, in special tiramisu! si pesto.
midiiiiii… oh da!!! imi plac la nebunie pastele, cu orice! as fi nespus de incantata sa ma numar printre norocosii participanti! speriamo bene :)!
Experienta mea cu bucataria italiana a inceput acum vreo 4 ani, cand am calcat pentru prima data pe meleagurile italienesti.
Atunci mi s-a schimbat viziunea asupra artei culinare. Am ramas surprins cat de simpla, gustoasa si in acelasi timp sanatoasa e mancarea italieneasca. Imi place enorm sa gatesc si datorita italienilor si prin stilul lor de viata am inceput sa folosesc la maxim legumele, sa mananc mai multe salate, facand un platou cromatic din toata simplitatea lor. Tot de la ei am invatat ca se poate „manca si cu ochii” nu numai cu gura:)!
Am mancat prima data fenicul, leguma care pana atunci era o necunoscuta pentru mine. De atunci am inceput sa gatesc si pentru altii, lasandu-i surprinsi cum dintr-o „radacina” fiarta 5 minute, apoi trasa la tigaie in ulei de masline si la sfarsit presarata cu parmezan poate iesi ceva asa de gustos…
Sunt deschis si foarte curios sa mai acumulez in continuare din „nebunia simpla” a gastronomiei italienesti!
Mi-ar placea in mod deosebit sa particip, sa vad cum este sa fii langa profesionisti.
Italia in bocca! Asta mi-a sugerat aceasta reteta. Cred ca e inutil sa spun ca sunt un mare fan al bucatariei italiene, o prefer chiar si celei frantuzesti, pe care o gasesc mult prea sofisticata. Am vizitat de cateva ori Italia si de mai multe ori Sicilia si chiar m-am indragostit de bucataria lor. In concluzie mi-ar face mare placere sa particip la acest workshop si sa-mi imbogatesc cunostintele despre bucataria italiana, mai ales ca sunt un gurmand profesionist si un bucatar amator.
Mi-ar fi drag sa invat ceva nou ! Iar bucataria italieneasca ar fi cu siguranta o noutate pentru mine!
Cred ca numele exact al retetei este „Impepata di cozze alla tarantina”
Primul lucru pe care l-am mancat ,in scurta mea vizita la Milano,au fost pastele cu fructe de mare si midii si de atunci sunt preferatele mele. As fi participat cu cel mai mare drag si onoare la cursurile dumneavoastra dar daca este peste vreo doi ani cand pot sa plec fara tragere de inima de langa copii mei cam mici momentan(2,10 ani respectiv 10 luni).Asa ca nu pot sa va urez decat sanatate si toate cele bune cu speranta ca poate peste cativa ani o sa am deosebita placere sa invat de la dumneavoastra.
Soțul meu adoră acest fel de mancare, iar midiile cu spaghete nici nu mai spun, daca s-ar putea ar mânca așa ceva in fiecare zi. Fructele de mare sunt preferatele lui, dar cum nu am timp sa ii fac prea des, savureaza acest fel de mancare doar la restaurant sau cand facem comanda acasă . Mulțumesc de reteta, cam asa le faceam si eu, nu chiar asa elaborat ca tine …:) deja simt gustul acela apetisant, as putea sa ii fac o surpriza mâine, cand se întoarce de la București, ca azi nu mai am timp. O zi buna Domnule bucătăr,te admir tare mult pt tot ceea ce faci, si ma întreb de unde ai atâta energie??? Esti fantastic!!!
Ciao! Nu e rau dar se putea si mai bine. Ordinea fireasca de punere a ingredientelor ar fi fost ulei+usturoi->Scoici->vin->suc de rosii. Ardeiul iute poti sa il pui de la inceput in uleiul in care prajesti usturoiul, in acest fel gustul sau ar fi distribuit mai uniform. Numai bine si spor la gatit!
Buna Adi,
Urmaresc de ceva timp retetele postate de tine. Le si incerc pe multe, uneori cu mici improvizatii, dar intotdeauna rezultatul e delicios. Am vazut ca postezi din cand in cand invitatii la workshopuri, carora le-as da curs cu drag. Impedimentul ar fi ca locuiesc in Timisoara. Pe cand te asteptam la Timisoara? Ca doar e aproape de Pancota.
As dori sa probati o reteta sa imi spuneti cum vi se pare, referitor la midii.
Pentru aceasta reteta eu folosesc:
1 mana de midii, ulei de masline, 3 catei de usturoi (unul intreg si 2 tocati potrivit si amestecati cu o lingura de ulei), o jumatate de ceapa mica taiata de tip julien, un morcov mic dat prin razatoarea cu cea mai mare gradatie (de preferat pe lung), 2-3 foi de dafin, vreo 200 ml de vin alb (de preferat sec) o felie de lamaie (nu foarte mare si taiata in 2-3 cubulete), parunjel tocat (nu foarte marunt), sare si piper boabe (proaspat macinat), 3 felii dintr-o bagheta de paine , cateva frunzulite de rozmarin.
Pentru inceput se iau midiile si se curata sub jet de apa rece (precum a-ti prezentat in materialul Dvs.), cantitatea o decideti singuri pentru o portie (de obicei pentru 1 portie, eu pun cat pot cuprinde in 2 maini) si se lasa la scurs intr-o pana pregatim tigaia.
Inainte de a pune tigaia la incalzit pregatim painea precum urmeaza: luam cele trei felii de bageta si punem peste ele usturoiul tocat in ulei si frunzulitele de rozmarin, si le introducem in cuptorul preincalzit la 250 grade sau mai mult si le lasam pana se rumenesc. De obicei sunt rumenite cand terminam midiile.
Acum intr-o tigaie se pune ulei de masline cu un catel de usturoi taiat cubulete nu foarte marunt sau presat cu „podul palmei” si se pune in tigaia noastra la foc mic; atunci cand uleiul se incalzeste, se adauga patrunjelul si dupa aprox. 10-15 sec. rastoarnam midiile si se mareste intensitatea focului. Imediat adaugam ceapa, morcovul ras, foile de dafin, feliutele de lamaie si acoperim cu un capac. Atunci cand s-au deschis midiile adaugam vinul si lasam la foc pentru inca 2 min. cel mult. Spre final se presara sare si piper macinat dupa gust. Se pun in farfurie si se presara restul de patrunjel deasupra. Se poate servii cu painea rumenita din cuptor.
Pofta buna!
Doresc sa precizez ca nu am avut de-aface cu Italia, si este reteta care am invatat-o la locul de munca.
P.S. Astept pareri ;)
Ador retetele dvs
Eu pe unde merg la mare caut o zi-doua locurile nepoluate unde pot gasi midii, ma scufund si le culeg.Am la mine o masca pentru scufundare, un cutit scurt si puternic + un saculet prins la brau cu o centura.Pe mal, o galeata de 10 L unde pun midiile culese in ture.Incap in galeata lejer vreo 200-250 bucati.Le duc la locatia unde stau, le spal bine, le curat de mustati si la fiert.Le strecor, le pun inapoi in oala, arunc peste ele o mana de usturoi + 300 ml vin alb sec sau demisec, cativa stropi de tabasco verde, ala pentru salate ca-i mai usor, si o mana de patrunjel verde tocat.Ma asez pe terasa cu o butelie de vin alb rece si mananc cam 150 de scoici.Nu sunt gras, hehe!Atentie, culeg scoicile dimineata intre orele 5-6, apa e clear si te mai si distrezi ca vezi de multe ori la bancurile de midii sepii care se hranesc si ele.Pofta buna si nu fiti puturosi, dimineata e treaba la mal, peste bun, scoici, caracatite, etc.Capturi bune de scoici am avut acum cativa ani in Platamonas (GR) + caracatite frumoase de la pescarii din micul port.Le faceam pe gratarul din curtea vilei unde eram cazat.Misto viata!!!
Sa fii si tu sănătos,multumim pentru reteta .
Pare bun deși nu-s fan scoici cu roșii.
Trebuie totuși sa fac o remarca,dintr-un kg sa mănânce 4 oameni,nu prea văd Cum, eventual sa guste. Porția normala e de un kg,eu fiind un mare fan al lor mănânc 2.
Bafta
Am mancat midii preparate astfel si in Grecia ( pe langa Nei Pori ) si in Croatia (insula Novalja).Sunt nemaipomenite , cu multa lamaie si vin alb sec.