Mărturisesc, nu m-am îndurat să dau banii pe o bucată de Năsal (brânză românească maturată în grota naturală de la Țaga, Cluj). Așa fac eu când mi se pare că un lucru-i mai scump decât ar trebui să fie. O fi un soi de zgârcenie? Poate, dar nu cred că se va schimba asta vreodată. S-a dovedit că nu am citit corect eticheta și prețul nu-i de 50 de lei/calup de brânză ci de 45-50/kilogram (în funcție de locul din care cumperi brânza). În fine, povestea asta nu-i despre cât sunt de zgîrcit ci despre faptul că am primit un bec foarte puternic pe care l-am instalat în bucătărie, acolo unde-mi fac pozele. Sunt mulțumit de rezultatele primelor teste și cred că pozele mele de interior vor fi mai bune pe zi ce trece. Care-i legătura dintre becul meu și Năsal? Și becul și brînza sunt de căpătat. Cadou, cum ar veni. Am folosit ambele cadouri pentru a realiza pozele de mai jos. Am inclus câteva bucăți de Năsal în micul dejun de azi, lîngă ouă fierte, roșii cherry, pâine neagră prăjită, telemea cu ierburi aromatice și brânză de capră, un pic mucegăită. Sigur, nici cafeaua n-a lipsit. Să fiți sănătoși.
