Primele zece kilograme s-au dus ușor. De fapt, „ușor” nu-i un cuvânt potrivit, pentru că n-a fost ușor, am muncit mult și nici renunțarea la jumătate din mâncarea pe care o mâncam până-n Decembrie n-a fost un lucru pe care să-l faci fluierând. Corect e să spun că primele 10 kilograme s-au dus repede. În două luni. Două luni de cumpătare alimentară (și aici vorbesc strict de cantități și de calitatea mâncării, pentru că am mâncat alimente din toate categoriile) și de sport. Când am constatat că organismul meu începe să se obișnuiască în ritmul impus de Irina la fat burn, am început să-mi leg greutăți de mâini. Și am căutat și un alt tip de efort, așa cum m-au sfătuit specialiștii. Am început să merg și la orele de tonifiere ținute de Alin. Se lucrează mai puțin intens, cu greutăți mici și repetări multe, așa că după 40 de minute simți că ai lucrat mai multe grupe musculare. De săptămâna asta voi merge și la strike zone, o activitate despre care nu știu nimic dar despre care, cu siguranță, vă voi povesti.
În ultima vreme sunt preocupat de transformarea mâncărurilor tradiționale, destul de grele, în mâncăruri ceva mai ușoare însă la fel de gustoase. Uneori îmi reușește. Să luăm de exemplu gulyasul. Mâncare tradițională păstorească, din carne de vită. În variantele tradiționale, începutul e cam la fel: se pune grăsimea la încins iar în grăsime se aruncă multă ceapă tocată și multă boia. Rezultă un sos destul de gustos dar absolut nesănătos. Am vrut să văd dacă lucrul ăsta poate fi schimbat fără a pierde gustul dat de ceapă și de boia.
Am luat mai multe cepe mici, pe care le-am curățat. Le-am pus într-o oală, fără a le toca. Împreună cu ele, o jumătate de țelină, doi morcovi (rondele), un ardei gras tocat, 5-6 căței de usturoi marinat în ulei (puteți să-l marinați singuri, pur și simplu păstrați cățeii de usturoi în ulei de măsline, în frigider), o lingură de ulei de măsline și o ceașcă de apă. Am pus capacul pe oală și oala pe foc mic pentru 20 de minute. Lucrul acesta a făcut ceapa să se înmoaie ușor și să-și elibereze zahărul fără primejdia ca acesta să se aradă.
Am luat capacul de pe oală, am pus carnea, am amestecat bine și am mai turnat în oală o ceașcă de apă caldă. Am dat focul tare pentru 10 minute, să se închidă porii cărnii și să păstreze cât mai mult din sucuri în interior, apoi am dat focul mic și am ținut oala pe aragaz încă o oră și jumătate, cu capacul pe ea.
Am pregătit condimentele: sare, boia, chimen.
Cu zece minute înainte de a stinge focul, am pus în oală trei linguri de roșii pasate amestecate cu o linguriță de pastă de ardei iute. Am mai pus o mână de pătrunjel verde și o cană de boabe de fasole fiartă. Cred că asta transformă gulyasul meu într-un bob gulyas, adică gulyas cu fasole.
Am pus și condimentele, am amestecat și am pus capacul din nou pe oală. După zece minute am stins focul.
Pentru că am pus boiaua la urmă, i-am simțit gustul destul de bine. Deci, micul meu experiment a reușit. Cu o mică modificare la metodă am obținut același rezultat delicios însă ceva mai sănătos.
Nu am pus cartofi în gulyas, nu am pus nici paste din ou și făină, însă am lipit de el o mămăligă. Asta a fost tot. Să fiți sănătoși.
