Ce spuneți de o porție de Tikvenik cu dovleac? Cred că e unul dintre cele mai bune deserturi pe care le-am mâncat vreodată și nu exagerez.
Azi vă propun o rețetă de tartă de pere şi alune de pădure coapte, aromată cu anason şi ghimbir, cu două tipuri de aluaturi, potrivit de dulci.
Azi vreau să demonstrez că se poate face un desert bun într-un timp scurt, cu ingrediente deloc sofisticate: orez cremos cu lapte și pere poșate.
Poate îl știți ca ile flottante sau floating island. La noi însă, această cremă delicată de ou și lapte are un nume mult mai simpatic: lapte de pasăre.
Reteta mea de ciurighele cu cidru, lămâie și cardamom combina savuros ciurighelele subțiri, crocante cu sosul de limetă, cardamom, sȃmburi dulci de caise.
Aroma plăcută a frunzelor proaspete de busuioc tămȃios, ce lasă un miros plăcut de scorţişoară şi cuişoare atunci cȃnd le zdrobeşti între degete, se potriveşte perfect şi într-un desert parfumat. Îmi place cum se simte, discret, busuiocul în prăjitura cu ciocolată neagră şi cuişoare, în îngheţata cu lămȃie, ori în tarta cu zmeură şi ciocolata albă. De data aceasta, am ales să îl combin cu portocală şi zmeură pudrată cu scorţişoară. Această reţetă de prăjituri cu zmeură şi portocală ţi se topeşte în gură şi vei vrea să o repeţi. Se face uşor, cu ingrediente simple. Cel mai mult îmi place cum încapsulează prospeţimea verii.
Îl aștepăm aproape 10 luni în fiecare an. Știu ce ar putea unii dintre voi să zică, dar nu, pepenele roșu găsit în noiembrie în supermarketuri nu are nimic în comun cu pepenii de vară. Și apoi, dupa atâta așteptare, să îl mâncăm doar pe post de desert? Nu, parcă nu îi facem cinste. Așa că vin și vă propun o idee de valorificare a pepenelui roșu, o rețetă rapidă pentru o cină aromată și răcoroasă, de inspiratie marocană: salată de vară cu pepene.
Budapesta! Unul dintre cele mai romantice oraşe pe care le-am explorat! O experienţă culinară, senzorială şi vizuală ce nu trebuie ratată. Atunci cȃnd eşti acolo, simţi negreşit moştenirea valoroasă a unui mare imperiu. Fie că te afli doar într-o plimbare de-a lungul cursului impunător al Dunării, ori că savurezi un deliciu într-unul dintre restaurantele presărate pe străzile oraşului. În periplul meu în colţul ăsta frumos de lume, mȃncarea ungurească m-a lăsat fără cuvinte, dar a lăsat loc pentru cele mai decadente şi complicate deserturi încercate vreodată de papilele mele gustative. Unul dintre aceste deserturi, pe care am încercat să mi-l amintesc şi pe care îl propun azi, este un tort de clătite unguresc sau, pe limba maghiară, csúsztatott palacsinta. Un desert din clătite a căror textură se încadrează între textura clătitelor clasice şi cea a clătitelor groase, americane.
Reţeta pe care v-o propun azi porneşte de la un chutney de căpşuni, ce acompaniază perfect carnea, dar şi brȃnzeturile. Nu am cumpărat căpşuni pȃnă acum, ci am aşteptat răbdătoare să se coacă căpşunile noastre de sezon. Doar acum, cȃnd le e vremea, sunt dulci, suculente şi aromate. Şi ce era mai potrivit să fac din ele decȃt un sos-condiment dulce picant, de savurat cu nişte frigărui de ton, marinat mai întȃi în suc de portocale şi sos de soia. Pare o nepotriveală, poate prea dulce pentru gustul unora care nu concep prezenţa căpşunilor decȃt în deserturi, dar vă asigur că în acest fel de mȃncare se regăsesc arome şi gusturi echilibrate pe care veţi vrea să le repetaţi.
Zilele răcoroase nu se lasă duse, cel puţin nu aici, la poalele munţilor. Încă e vreme de încălzit casele, de lăsat aluatul la dospit într-un loc cald şi de copt pȃine. Dar nu orice fel de pȃine, ci pȃinişoare dulci şi aromate. Desertul acesta cred că va fi pe gustul acelora dintre voi cărora vă plac rulourile cu scorţişoară. Pȃinişoare cu mere şi rubarbă sunt perfecte dimineaţa, cu cafea sau cu lapte.
