Ramen-ul nu este o supă, e un simbol și o poveste, un zâmbet uman, ușor trist, încurajator în același timp, o trăsătură de penel în istoria omului, menită să ne amintească faptul că suntem, dintr-un punct de vedere fundamental, la fel. Ne oprim toți din munca noastră, atât cât ne e pe potriva vârstei și sănătății, în intimitatea care se naște între noi și un bol de supă hrănitoare și miraculos tămăduitoare.
Povestea acestui simbol japonez, simplificată cu scuzele de rigoare, este una a reînvierii. Ramenul este o supă hrănitoare, făcută din cantități mici de ingrediente și a devenit felul de mâncare general într-o Japonie aflată în reconstrucție după cel de-al doilea război mondial. Originea ei, se pare, se află în bucătăria chineză, dar acest lucru nu are importanță fiindcă o astfel de mâncare se putea naște oriunde. Semnificativ este faptul că Japonia a transformat-o într-un simbol național, fapt dovedit de cele peste 20.000 de restaurante de pe teritoriul ei care servesc doar această specialitate.
Cu-n Ramen toți suntem datori! De ce spun asta?
Fundația acestei rețete e reprezentată de supa de carne și tăieței. Stâlpii sunt usturoiul, ceapa verde, oul, bucățelele de carne. Oricare dintre acești piloni poate să lipsească sau poate să fie înlocuit cu ceva asemănător, după gustul fiecăruia. Important este să vă placă și să simțiți că vă face bine.
Rețeta mea de Ramen este următoarea:
Toc o jumătate de fir de praz și rad un morcov. Le călesc încet, într-o crăticioară de supă în 2 linguri de ulei bun.
Când prazul prinde culoare, adaug un cățel de usturoi zdrobit și o lingură de sos de soia. Amestec câteva secunde și torn un litru de supă de pui fierbinte.
Separat, frig într-o tigaie antiaderentă câteva felii de șuncă cu strat de carne, afumată la rece, autohtonă. Se poate înlocui cu bacon. Când au devenit crocante, călesc în grăsimea rămasă două ciuperci tăiate feliuțe subțiri, cu tot cu picioruș.
Fierb un ou tare și îl tai în jumătate. Toc sub formă de bețișoare un pic de praz.
Așez tăieței instant în bol, torn peste ei supă, adaug bucățele de șuncă crocantă, ciuperci și ou fiert. Decorez cu firișoare de praz și condimentez cu un praf de cayenne.
Tăiețeii instant pot fi înlocuiți cu unii de casă, paste proaspete, noodel-și uscați, paste de orez, toate fierte anterior conform instrucțiunilor generale. Celelalte ingrediente, orice ingrediente și orice tip de supă, după cum v-am spus, sunt piese de lego pentru creativitatea și gustul dumneavoastră.
Evident, necesitatea unei găteli ieftine și hrănitoare care să asigure forța și sănătatea unui popor sărăcit de război a dispărut, Ramen-ul însă a rămas pe masa japonezului, devenind personaj emblematic și martor mut al unui moment istoric. E o supă, dar e în același timp un simbol pentru că, dincolo de stiluri de gătit și de așezare în farfurie, de foame și de poftă, hrana a avut și are o dimensiune sacră și una istorică pe care nu trebuie să și le uite în drumul ei către rafinament.
Text & Foto: Costin Barbutz
toate sună bine cu excepția oului fiert. personal, îmi place, îl mânânc, dar separat. niciodată nu am gustat măcar un ou fiert întreb într-o ”zamă”, dar orice are un început.. merci de pont !
Apropoo de ou fiert in supa : Maica-mea facea o supa de rosii cu „zdrente ” ( firisoare de albus ) , desigur ca era in supa si oul intreg ( fiert in supa , un fel de oua romanesti ) .Asta e in Ardeal .
Una dintre supele preferate ale copilariei mele este cea de chimen, in care mama ne punea oua intregi, practic erau posate in supa.
Excelent, excelent!
Buna dimineata.Si pentru ca este un simbol,cred ca merita incercata intr-o zi de duminica la o masa in familie si daca place trebuie sa devina o traditie. Multumesc pentru ceva…papa bun.
@Formatia Bucuresti : nici eu n-am inteles „rolul” oului fiert intr-o supa dar n-am regretat, iar de la primul ramen, acum cativa ani, au urmat altele la fel de delicioase. Chiar merita!
Minunata idee.Multumesc mult.
Cred ca merita incercata macar o data. Chiar sunt si eu curioasa ce gust are acel ou fiert in supa, nu am mai incercat pana acum.
imi pare bine ca te-ai gandit sa postezi si o reteta despre cum putem sa facem ramen, am tot cautat in trecut, dar nici o reteta nu parea sa-mi bucure si mie papilele
Si eu as pune oul la fiert direct in zeama. Ramen sau supa condimentata…da, as incerca. Cu amnedamentul meu, chiar daca stric estetica preparatului (ceea ce stiu cu siguranta, ca nu e placul stilului japonez – armonie si simplitate). Mircea, daca gresec, corecteaza-ma, trage-ma de urechi…nu ma supar
Costin, scuza-ma, tu esti creatorul, nu Mircea.
Foarte interesanta varianta ta de Ramen.Esti primul şef român pe care il vad ca da reteta de Ramen si ma bucur. . Fiica mea a gasit-o pe net (inspirata de anime-ul Naruto). Noi o facem putin diferita: piept de pui calit( in loc de bacon) , mai multe ciuperci, fara praz si morcovi si in plus ghimbir prooaspat. Oul fiert nu am pus decat o data iar pastele pe care le folosim noi sunt fideaua de supa. Cand fac supa Ramen nu ne mai trebuie felul doi la masa. Este foarte satioasa! Voi incerca si varianta ta.
Poate găsiți o rețeta de Ramen din Sapporo. Cel mai bun după părerea mea. Baconul si oul sunt obligatorii pt mine. Nu sunt de acord cu pastele instant. Inrest e o adaptare ok.
Frate postarea ta e slaba:
1. Taitetii din poza sunt taitei de pachet.
2. Oul trebuie sa fie cremos total
3. Supa nu iti mai spun ca dureaza mult dar sunt asa: oase porc cu pui, oase pui , sea food cu sau fara fulgi de ton uscat, vegetariana cu kelp, mirin, sake, soia.
4. Carnea care o pui de obicei e o bucata de burta de porc facuta cu soia
Nu stiu ce stii tu despre ramen dar ce ai scris si ce imagine ai pus nu are nici o legatura.
Noroc
Salutare,
Interesanta reteta ta de ramen, o voi incerca si eu. Am tot auzit despre aceasta supa de la prieteni bucatari, laudata si ridicata in slavi. M-am oprit din cauza ingredientelor… Reteta ta imi pare foarte accesibila din acest punct de vedere, ca principiu de preparare pare sa urmeze oarecum pe cel al retetei japoneze.
Ma intreb, totusi, asa cum zice si „Gigi duru” mai sus, fara ingredientele specific asiatice (soia, dashi, ghimbir, mirin, sake etc) obtinem gustul mult laudat?
Din ce am mai citit sau auzit, am inteles ca tot secretul ar fi in „umami”, adica in obtinerea lui in supa, si asta se face, dupa cum spun specialistii, cel mai bine cu fondul dashi. Despre ingredientul minune din dashi am citit aici – http://www.chefcruceanu.ro/katsuobushi-esenta-bucatariei-japoneze.html
Katsuobushi este ce spunea Gigi mai sus, tunul uscat transformat in felii foarte subtiri (gasiti procedeul de obtinere in articolul de mai sus). Am gasit pe net dashi gata preparat, sunt tentat sa iau si sa fac o proba. Ati folosit vreodata dashi gata preparat? E ok?
Despre taiteii folositi, cineva spunea ca nu e de acord cu cei instant. Nici eu, in principiu, dar ma indoiesc ca as putea obtine prea usor, in casa, taitei cu caracteristici specifice acestei supe. Nu ma refer la forma lor ci la culoare, elasticitate, rezistenta la fierbere.
E ok, inteleg ca e o varianta romaneasca, dar oul ala se marineaza, nu se pune asa. Iar galbenusul trebuie sa fie cremos.
Iti recomand o marinata fiarta din apa, sos soia, vin alb (in loc de sake), mirin (daca nu gasesti, poate sa lipseasca), ghimbir zdrobit si usturoi zdrobit, plus cateva rondele de ceapa verde. Oul decojit, fiert pe jumatate (6 minute si apoi pus in apa rece), se lasa in aceasta marinata cel putin o jumate de ora.
Pai, oul fiert se combina excelent cu sunculita, deci stie Adi ce e bun! S-a inspirat f. bine din traditia pascala ardeleneasca. Personal, nu sufar prazul, ma si gandeam cu ce il pot inlocui, precis cu „pițiene„ (cozi) de ceapa verde, defapt ele ar fi bune efectiv crude in completare minutios maruntite introduse in supica si, in loc de pițiene ce le punem pe final si inca direct in farfurie, calim partea aceea alba a cepei verzi.
Iar pt paste, mie una imi plac mult galustele facute f iute si simplu in casa, bati doua-trei oua cu piper, apa si sare, pui faina, le iei numai pe marginea lingurii umezite si le fierbi in supa de carne ce clocoteste, carnea si zarzavatul fiind deja strecurate, pierzi supa ca si claritate, dar e f buna la gust cu ce rezulta de la galuste, un „zoaft„ deosebit de agreabil ce o si ingroasa putin, e si f bun la gust, iar galustele fine le poti aseza garnitura langa carnea din supica, mai ales daca e pe vita grasa cu os, si zgarciuri si pielite ce ne sunt necesare in trup, deci, sa nu le neglijam! Carnita fiarta ce buna e daca poate intra la cuptor cu putin unt si piper iese o minunatie ca tot ce se se prajeste/coace in untic, iese deliciu. Acum, pt ramen, cred ca supica pt ramen se separa de cea in care fierbi minunatele galuste ca sa o ai limpede si clara! Poate v-am dat alta idee pt o reteta de ramen, cert e ca nu merge f iute, insa compenseaza mangaind palatul cui sacrifica timp!
Nu sunt deloc o specialistă în ale gătitului.
Timp de aproape o lună, băiatul meu, ce are 13 ani, m-a tot rugat sa ii fac ramen.
Motiv pentru care a trebuit sa ma informez temeinic (dacă încerc ceva nou , vreau sa înțeleg pe deplin ce este și cum se prepară)
Am ales rețeta aceasta, care îmi părea mie cea mai ușor de realizat și am pus ceva carne de pui suplimentar.
A ieșit delicioasă!!!
Cum spunea cineva acum câțiva ani, a devenit parte a meniului de week-end!!!
Eu il pregatesc de vineri seara, ca sambata sa fie gata pe la pranz. Nu aveam habar ce istoric are in spate dar nu strica niciodata sa ai ce discuta la un degetar de tuica despre chinezi, japonezi, coreeni …
Nu sunt fan ramen dar ai mei da si de aceea zic ca este interesant acest articol, am de o poveste pe seara despre aces fel de mancare despre care nu ii stiam originea straveche.