Trucuri pentru paste mai bune

(PUB)

Era o vreme în care nu știam ce-s pastele al dente, o vreme în care eram sută la sută convins că dacă pui ulei în apa în care fierbi pastele, acestea nu se vor lipi la fiert. Sigur că nu se lipeau, dar nu s-ar fi lipit oricum, dacă ar fi fost paste de calitate bună și dacă le-aș fi fiert în suficient de multă apă.

Am mai spus-o, nu simt nevoia ca bucătăria italiană să valideze felul în care aleg să gătesc, nu mă cramponez de rețete în general, prefer să învăț tehnica și să o aplic cum îmi convine mie, pentru că mâncatul e sau ar trebui să fie în primul rând despre cum îți convine, despre bucurie și plăcere. Totuși, se cuvine să admit că întâlnirile mele cu bucătăria italiană se soldează mereu cu lecții delicioase pe care le aplic apoi în maniera mea, pentru că așa-mi place și pentru că simplitatea se poartă bine în orice formă.

Da, bucătăria italiană mă inspiră, dar nu mă ține prizonier. Dimpotrivă, mă ajută să fiu un bucătar mai deschis, mai aplecat către ingredient. În rețeta de azi veți afla câteva lucruri pe care le-am descoperit și eu în timp. Pentru unii sunt de bună seamă banale, pentru alții vor reprezenta primii pași către o porție de paste cu adevărat reușită.

Aleg de multe ori, aproape fără excepție, pastele de la Barilla (care-s numărul 1 în Italia, se fac din grâu dur și se consumă mereu al dente). Prefer spaghetti no.5, poate și pentru că-s unele dintre primele paste de calitate gătite de mine, cu mulți ani în urmă. Am multe amintiri legate de no.5, destule cât să intre într-un capitol de carte, dar despre asta voi vorbi poate altădată.

Ca să fierb bine pastele, corect adică, pun la fiert multă apă, într-o oală mare (regula spune că e nevoie de un litru de apă pentru fiecare sută de grame de paste, dar dacă puneți mai multă apă nu-i mare bai). Înainte ca apa să dea în clocot pun sarea. E un gramaj și aici, 7 grame/litru de apă, dar ca să fie mai simplu puneți sare până când simțiți că apa are gust sărat.

Pentru ca pastele să rămână ferme și suple le fierb doar cât scrie pe pachet. Până fierb pastele (200 de grame de paste pentru 3 porții generoase) mă ocup de sosul de azi.

Tai în lamele câteva buchete de broccoli, tai în bucăți mici o jumătate de vânătă și o jumătate de dovlecel. Le frig pe rând într-o tigaie cu puțin ulei de măsline și cu sare după gust. Nu mult, două minute în tigaia încinsă le sunt suficiente legumelor. Le las la o parte puțin.

Pun apoi trei linguri de roșii pasate în aceeași tigaie.

Scot pastele cu o pensetă și nu mă îngrijorez de faptul că din ele picură apă în sos. Apa cu amidon leagă sosul și pentru că nu am pus ulei în apa de fiert, sosul aderă la paste.

Pun legumele peste paste și amestec bine.

Adaug o mână de ceapă verde și una de frunze tinere de oregano.

Amestec din nou. Dacă vreau rad puțină brânză (parmigiano Reggiano), dar nu-i esențială, ba uneori prefer să nu o pun pentru că are tendința de a acoperi alte gusturi.

Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.