Viața m-a adus mereu în preajma unor oameni buni, oameni care înțeleg mâncarea, care înțeleg gustul și care sunt capabili să creeze gust bun, înfiorător de bun. Cu unii dintre ei am avut întâlniri scurte și puține, cu unii sunt prieten și am învățat să le prețuiesc prezența și harul. Învăț de la ei, mă bucur de meșteșugul lor și încerc să-mi dau seama dacă-s doar geniali, doar nebuni (frumoși, desigur) sau și una și alta. Unul dintre acești prieteni ai mei se numește Răzvan Exarhu. De câțiva ani gătește la Escargot, un bistro cu aer relaxat și boem de pe strada Toamnei din București. Mâncarea lui e atinsă de pana geniului. Nu pare că pune mare preț pe formă, dar ochiul antrenat observă că nu lipsește grija pentru felul în care arată mâncarea. Totuși, indiferent de cum arată, mâncarea lui Răzvan are gust. Poate să-ți placă sau să nu-ți placă, dar nu poți spune niciodată despre ea că „a fost așa și așa”. Să vă spun drept, de când îl cunosc pe Răzvan (sunt deja mai bine de trei ani de când îi mănânc mâncarea și tot atâția de când mă bucur sporadic de munca în bucătărie alături de el), n-am primit mâncare să nu-mi placă, am primit fie mâncare care m-a dezarmat total, fie mâncare care m-a pus pe gânduri. În general, mâncare care mi-a influențat maniera de a privi bucătăria. Nu i-am spus aceste lucruri lui Răzvan până acum. Să zicem că sunt mai rezervat, să zicem că am presupus că le înțelege atunci când mă întreabă dacă mi-a plăcut, iar eu răspund cu un simplu „da”. De ce o fac azi? Pentru că mi-a venit. Și pentru că vreau să vă provoc să vorbiți pe cineva de bine. Măcar azi, măcar un om. Poate nu se schimbă nimic pe planetă, dar o să se schimbe ceva esențial în starea vostră de spirit. Faceți acest mic exercițiu și, dacă v-a plăcut, reveniți cu un comentariu la această postare. Și pentru că v-am promis o rețetă, iată una de la Răzvan Exarhu:
Ardei copt, marinat lejer cu ulei de măsline și plante aromatice, toast, brânză de capră. Ardeiul de la rece, toastul și brânza abia scoase din cuptorul încins.
Apoi pesto de pătrunjel. Bun, extraordinar de bun (nu m-ar mira să găsiți o rețetă aici, pe blog). O combinație fantastică din care aș putea mânca…destul de mult. Dacă vi se face poftă, mergeți pe Toamnei și cereți originalul. Dacă nu știți cum se numește, încercați cu parola „tartină cu brânză de capră și ardei copt”. Funcționează în 100% din cazuri. Să fiți sănătoși.