Ieri am primit o bucată de piept de rață (jumătate de piept) de la vecinul Emil. O bucată frumoasă, nu prea mare, nu prea mică (am garnisit cu ea, totuși, 5 porții de risotto). Am decis să gătesc pieptul de rață la tigaie și la cuptor și să-l folosesc pe post de adaos delicios la un risotto făcut cu orez din soiul pe care-l folosesc thailandezii la mango and sticky rice, unul dintre deserturile mele preferate. Să vă spun cum a decurs treaba:
Mai întâi am curățat și tăiat cubulețe un dovlecel (200 de grame). L-am pus într-o tigaie cu o linguriță de ulei și o lingură de usturoi tăiat lamele. Am amestecat (foc mic) până s-a înmuiat dovlecelul apoi am pus în tigaie orezul (160-170 grame). Am mai amestecat puțin apoi am început să adaug apă, treptat, ca la orice risotto. În 20-22 de minute a fost gata. La final am pus în el o mân de frunze de țelină tocate mărunt, o lingură zdravănă de brânză fină de capră, 40 de grame de unt și niște brânză maturată (50-60 de grame) de la I regali di Francesca.
Partea care-i altfel decât de obicei: în timp ce se făcea risotto-ul pe foc, am pus la fript rața. Am scurs untura ei în risotto, pe măsură ce se aduna în tigaie. Ba mai mult, la final am pus peste risotto și sosul brun format în tava în care pusesem rața la cuptor (sucuri din carne și untură, scăzute bine).
Acum, rața:
Am crestat ușor pielea. Am pus rața cu pielea în jos într-o tigaie antiaderentă, rece ( e important să fie rece, grăsimea trebuie să se topească încet și pielea să se caramelizeze treptat, nu să se ardă, am aflat și eu după primele 2-3 piepturi de rață oarecum distruse). Am pus tigaia pe foc mediu. Am ținut rața cu pielea în jos 4 minute, scurgând grăsimea direct în risotto (dacă e multă grăsime – de data asta a fost puțină – puteți să o scurgeți într-un borcan și să o folosiți cu altă ocazie).
Am întors apoi rața pe toate părțile, de 4 ori. În total, 8 minute în tigaie. Focul mediu, mereu. Dacă ai grijă la asta, pielea va deveni rumenă și crocantă dar nu se va arde. După cele zece minute în tigaie, am pus rața pentru 4 minute în cuptorul încins la 200 de grade Celsius, într-o tavă, cu pielea în sus. Am știut că-i făcută suficient pentru gustul meu (și al doamnei mele, care a dorit să nu fie rare) în momentul în care am văzut sucurile din carne ieșind la suprafața pieptului. Din momentul acela am mai lăsat carnea în cuptor încă 2 minute. În total, 14 minute. Ea s-a mai gătit puțin din cauza inerției termice, în timp ce se odihnea pe o farfurie. Până s-a odihnit rața a fost gata și risotto-ul. Cină pentru 5, în mai puțin de 25 de minute.
Era să uit: înainte de a începe să gătesc rața, am presărat peste ea fulgi de sare de mare și puțin piper zdrobit de mine. Proaspăt, vorba prietenului Exarhu.
Orice sos, din orice fruct, ar fi fost în plus în farfuria asta, știu sigur.
Să fiți sănătoși.
