Nevoia
M-am întrebat adesea care-i gustul țării mele, cum e el perceput în afară, ce ne scoate-n evidență. Acum, după ani de întrebări, muncă și observații, pot spune că nu stăm rău dar nici prea bine. Adică avem ce, dar nu ști cum. Avem prisăci, avem legume cu gust de legume, avem mici producători care abia-și duc zilele deși produsul lor e bun, avem câțiva bucătari care ar putea lucra oricând în restaurante din ghidul Michelin, avem rădăcini sănătoase și foarte ramificate, avem mâncare tradițională sănătoasă, avem trufe în păduri și sparanghel pe câmpuri, pește crescut fără chimicale și încă mai avem vânat. Nu știu care-s motivele pentru care ne-am obișnuit să vedem doar ce nu avem. Sigur, ne lipsesc multe și e musai să facem corecții într-o mulțime de privințe, dar cred că ne creștem șansele de reușită și progres dacă începem să ne vorbim țara de bine, dacă ieșim din carapace, dacă renunțăm la timiditate ori defetism, dacă începem să ne iubim valorile.
Ocazia
Suntem într-un loc bun și plin de oportunități, de aici mai putem merge doar în sus, de aici putem doar să clădim. Asta mă mână, ăsta-i unul dintre motivele pentru care încă mai sunt aici și nu altundeva, unde mi-ar fi poate mai ușor să vând ce știu să fac. Pentru mine, una dintre aceste oportunități e programul Firsts de la Vodafone. Programul a fost lansat ieri și în România (vă invit să citiți detaliile lansării la Victor Kapra, a fost acolo, a cuprins tot, eu vreau să vă vorbesc aici despre altceva) și, odată cu lansarea programului, a fost făcut și anunțul oficial: primul #firsts românesc îmi aparține și se va concretiza într-o aplicație culinară pentru smartphone. Acum, povestea despre aplicație:
Ideea
În ultimele luni l-am tot provocat pe vecinul Emil, care-i dezvoltator de lucruri online și știe tehnică pe care eu n-o pricep, la discuții despre aplicațiile de mobil pe care mi-ar plăcea să le fac și pe care nu știu de unde să le apuc. Am tot sucit și răsucit idei, pe unele le-am aruncat la coș, pe unele le-am pus în sertare pentru când voi fi pregătit, pe altele le-m pus la dospit, sperând să crească. Dintre toate cele din urmă, a crescut taman aceasta, care face obiectul poveștii. O aplicație care să-i învețe pe străinii care ne trec granițele, despre lucrurile delicioase pe care le pot mânca aici. Nu va fi o aplicație de cronică/review de restaurnat, pentru asta există deja Trip Advisor și altele. Va fi un fel de hartă gastronomică a României, o hartă pe care voi așeza cele mai bune mâncăruri regionale, locale, de tradiție mai veche sau mai nouă. Pentru asta va trebui să merg mult prin țară, să mă văd cu oameni, să adun rețete, să fotografiez și să filmez. Voi ține legătura cu voi prin intermediul tehnlogiei oferite de Vodafone și vă voi cere constant părerea, îndrumarea, lucru pe care-l fac și acum, invitându-vă să scrieți un comentariu în care să-mi spuneți ce se mănâncă bun și bine în zona în care locuiți, care-i mâncarea pe care i-ați pune-o în față unui străin.
Sunt convins că din această aplicație (va putea fi descărcată gratuit) vom câștiga cu toții. Eu voi câștiga un tur al țării și multele învățăminte care vor rezulta de aici, străinii vor câștiga un partener de drum util și de încredere, românii vor câștiga poate, în plus față de ce câștigă străinii, un strop de stimă de sine și de drag pentru o bucătărie despre care ne-am obișnuit să vorbim mai mult de rău decât de bine. Puteți să spuneți că-s idealist, visător sau exagerat de optimist, eu voi găsi în orice vorbă un punct de sprijin pentru pasul următor.
Planul
Faza de cercetare a început deja. Urmează ca de la mijlocul lunii Iunie să plec la drum prin țară. Pe toată durata călătoriei voi comunica online despre progresele făcute. După ce voi reveni acasă voi trece la sintetizarea și redactarea informațiilor în forma lor finală. Între timp se lucrează și la partea tehnică a aplicației (aici nu mă pricep, știu doar ce vreau, oamenii de la tehnic îmi vor spue ce se poate și, din consensul nostru va rezulta aplicația). După ce vom avea „marfa și ambalajul”, vom lansa aplicația. Mi-ar plăcea ca ea să fie una deschisă utilizatorilor, adică să poată primi contribuția lor, sporind cantitatea de informație pozitivă despre bucătăria românească, de la o lună la alta.
Cam atât am de spus acum. Sunt recunoscător pentru ocazie și pentru simpatia voastră, sunt mulțumit că am șansa de a face un lucru bun pentru țara mea, mă străduiesc să rămân modest fără a renunța la visele mele și vă doresc din inimă să fiți sănătoși.
PS: foto de la Dragoș Asaftei și din arhiva personală.
Suuupeerb! Geniala idee, abia astept sa vad ce iese! Vor putea accesa si romanii aceasta harta gastronomica? In ideea ca atunci cand plecam prin tara nici noi nu prea stim unde se mananca bine… Spor si sanatate!
E un proiect foarte fain pentru care nu pot decât să te felicit. Exact așa simt și eu, nu om fi noi pe vreo culme a gastronomiei, dar nici coada cozii nu poți spune că sîntem, sînt mulți alții care stau muuult mai prost decât noi. Din păcate, cred că la noi mâncarea aia pe care aș pune-o pe masă unui străin nu prea e relevantă, pentru că nu o prea găsești la restaurant, cel mult la pensiuni rurale, dacă ai norocul să aibă producție proprie și să nu se bazeze pe Metro. Deci nu știu pe unde ar putea străinul să găsească și să consume mâncarea respectivă.
În lumea civilizată, gustul bun și producția bio costă foarte scump, la noi, în schimb, în loc să se valorifice ce avem, să se producă ecologic și la scară mică, acum se fac greșelile care s-au făcut în Vest prin anii 50-70: agricultură extensivă, pesticide, ierbicide și alte nenorociri. Micul producător ecologic e practic îngropat, deși el ar trebui să reprezinte salvarea noastră(vorbesc acum și dpdv al sănătății). O idee bună ar fi și să promovezi niște mici producători pe site-ul tău, nu se poate să nu aibă niciun impact; mă gândesc că ai putea să o faci chiar și fără bani, ar fi pentru o cauză bună.
în Vest mulți mici producători ecologici supraviețuiesc datorită „abonamentelor” unor cetățeni responsabili – de exemplu, ai o fermă de legume, îi furnizezi clientului la fiecare două săptămâni/lunar un coș/o lădiță cu legume de sezon, ce se face în perioada respectivă, vede el cum le integrează prin meniuri. Clientul consumă bio și de sezon, tu supraviețuiești, și nu îmbuibi buzunarele distribuitorilor și ale marilor lanțuri comerciale.
Nu de alta, dar mă apucă toți nervii când văd cunoscuți de-ai mei care muncesc pe rupte din zori până seara și au cele mai bune roșii din lume – din acelea mari, moi, roz, cărnoase și foarte gustoase, pentru care ar fi bătaie aici unde stau eu – bucurându-se că le vând cu 1,5 lei kilogramul, asta când sînt scumpe roșiile, când sînt ieftine le vând cu 1 leu sau chiar mai puțin. Aici roșiile bio, care nu se compară nicidecum la gust cu roșiile lor, sunt în jur de 4-5 euro/kg. Scuze de off-topic.
Primul stegulet il pun eu pe harta. Iti propun sa ajungi in Bucovina , pe la salina Cacica si pe-acolo sa cauti sa mananci si sa vezi cum e rostul tochiturii moldovenesti traditionale.
Wow, ce idee geniala! Felicitari!
Eu sunt plecata de mai bine de doua decenii din tara, as face doar uz de aplicatie.
Personal m-as bucura foarte mult si de cofetaria/patiseria romaneasca, sa stiu unde sa ma duc sa mananc o branzoaica adevarata, pateuri, un Dobos bun etc.
Nah, acum stau si ma gandesc numai la bucataria romaneasca si salivez pe tastatura, asta mi-ai facut!
Bafta, succes, calatorie placuta si spor la munca!
O inițiativă excelentă!
Să-ți dea Dumnezeu sănătate și putere să realizezi ce-ai început.
uau, super, mult succes.
Am uitat: ar fi minunat sa fie bagate in seama si bauturile servite in restaurant. Alea romanesti, binenteles. Personal ma intereseaza vinurile. Si limonada. Limonada asta facuta atat de bine in tara e o raritate pe mapamond! Incredibil, dar adevarat.
O sa ramai in istorie!!! si eu sper sa fie asa :D
imi doresc si iti doresc si tie si, si acestei tari sa ramai la fel de visator si optimist si sa continui sa faci lucruri minunate…ca si pana acum!
Sunt recunoscatoare ca avem un Adrian Hadean printre noi :).
Felicitari! O initiativa buna si binevenita,acum in era comunicatiilor mobile. Cred ca o buna sursa de inspiratie ar fi opera regretatului Radu Anton Roman care a „bifat” multe din mancarurile specifice unei anumite zone, doar ca la acea vreme „smartphone” tinea de literatura SF.
Superba ideea! Sa ne pui la curent pe FB in timpul calatoriei.
Iar aplicatia sa o faceti a.i. pe parcursul timpului (dupa lansare) sa o puteti actualiza si cu noi informatii.
Bafta!
Iar ca să răspund la întrebare, că n-am răspuns, mâncarea pe care i-aș pune-o în față unui străin care vine prin zona noastră (Salonta) ar fi neapărat zeama de găină crescută în curte cu tăieței de casă. Sau pește (de preferință, din Criș, mai probabil din crescătoria de la Cefa) tăvălit prin făină de mălai și prăjit în untdelemn, fără cartofi, fără mămăligă, fără nimic.
În rest, ar fi multe, care sunt și prin alte părți bănuiesc: plăcinte cu cartofi sau varză acră coapte în tigaie, friptură de porc cu sos și cu usturoi și ardei, vărzare – adică aluat de plăcintă cu umplutură de telemea, lobodă, mărar și cozi de ceapă verde, mâncarea de hrean cu cârnați care se face de Paști (cam grea, mie nu îmi place), pui cu găluște, supă de vișine, supă de roșii cu cârnaț, cârnațul însuși, mazăre cu găluște, fasole uscată cu șoric și salată de ceapă, tăiței cu mac sau cu griș, gomboți, doboș, cremeș etc. Dar bănuiesc că astea se fac cam peste tot prin Ardeal și poate nu numai.
Bravoo ! Felicitari ! Frumos si constructiv.
Tara asta-i minunata si are si oameni frumosi sufleteste. Te asteapta bogatie multa de material si munca cat cuprinde! Sa fie cu folos si mult spor !
Dar numai atat nu-i suficient pentru a creste stima romanilor FATA DE EI INSISI cat si admiratia strainilor fata de romani si Romania. Trebuie sa vrea si romanii sa se intample asa. Si schimbarea trebuie facuta repede, astazi cum spui tu, si asta pleaca din noi, din fiecare.
Prin anii 1986 sotul meu se intorcea din Germania Democrata (mergea des acolo). Acum calatorea impreuna cu un bun prieten ungur. Pe drum, in Ungaria, inainte de a ajunge la granita romaneasca s-au oprit sa manance la pranz la o carciuma dintr-un SAT. Carciuma nu mare dar curata, cu mesele asternute cu fete de masa colorate, calcate si scrobite. mancarea s-a aratat proaspata si buna. Era o carciuma de sat asa cum la noi erau atunci mat-urile si birturile. De la camp au venit tarani unguri. Toti, mai intai si-au lasat la usa in buna randuiala uneltele, si-au agatat palariile in cuier apoi au mers de s-au spalat pe maini si abia dupa aceea au intrat in crasma si s-au asezat la mese. vorbeau linistiti intre ei in timp ce mancau si beau, fara sa tipe unul la altul, sa rada tare ca tampii sau sa strige de la un capat la altul al salii. Au mancat si au plecat in liniste asa cum venisera. Sotul meu si prietenul se uitau la aceasta ,,lectie de respect si buna crestere, de comportament normal,, care venea de la niste tarani si nu le venea sa creada.
Merg acum la tara si vad oameni care pleaca in Spania si Italia unde lucreaza cu anii, femeile facand chiar menaj si curatenie acolo iar atunci cand se intorc in Romania, mananca si traiesc tot cum au vazut la mama, mamamare si tatamare, asa cum au trait ei inainte sa plece si cum au fost crescuti… Ce folos de anii petrecuti prin lume, daca au dobandit doar un pic mai multa bogatie materiala, numai falosenie in sat … Asta nu-i suficient ca sa-ti recapeti mandria ta si Romania ca tara sa primeasca admiratia si pretuirea strainilor…
Doamne ajuta !
Felicitari, minunat!
Ce se mananca bun prin Aiud-pupuri cu varza, branza, prune sau lobode…cartofi noi la cuptor, in straturi cu patrunjel , usturoi , piper si boia…
In rest, ca peste tot in Ardeal-supa de pui cu taitei, fripturi de tot felul, peste, tocanite…
Frumoasa initiativa! Ma bucur mult ca te straduiesti sa ridici nivelul de popularitate al gastronomiei romanesti prin tehnologii actuale! Cred ca aplicatia va avea mult succes atat pentru straini cat si pentru romani! Mult succes!
O idee excelenta. Poate e prima aplicație de acest gen. Ma gândeam dacă nu ar fi interesat sa scrii si o varianta in engleză a site’ului/bloggului, având in vedere ca e destinat si celor ce ne vizitează tara. Cred ca pentru bloggarii culinari internaționalii ai fi foarte bine promovat încă din faza de începere a proiectului. Mult noroc si abia astept sa descarc aplicatia.
O initiativa de eceptie, felicitari! Omul potrivit, la locul potrivit…
Cat despre sugestii, as opta si pentru o ciorba de burta, asa cum am mancat in Harghita/Covasna, avand alaturi – precum la biftec tartar – gramajoare de mujdei, hrean, gogosar murat maruntit, smantana, piper etc.
O idee de prezentare a noastra in fata strainilor ar fi si variantele romanesti ale mancarurilor de sorginte straina. Cu astea chiar ar putea sa se individualizeze tara, caci ar exista si termeni de comparatie. Ardeii umpluti, de pilda, au alta savoare decat cei incercati in Turcia sau Grecia.
Evident, sarmalele (moldovenesti sau nu) nu se compara cu cele pregatite in tinuturile mai-sus-amintite. Mamaliga este altceva decat polenta rafinata samd.
Pe scurt, un capitol ar fi „Romanian alternative”.
Succes!
frumos…dar asta este ceea ce ne place a crede…
romania reala,de care nu mai scap(dupa doua mutari in doi ani)are ,din pacate,gust de manele,gratare,boxe la maximum,urlete,nesimtire…
iesiti in lumea reala daca nu ma credeti…
Din pacate, ai foarte mare dreptate…
Incearca clatite banatene in TM. insa tb sa gasesti un restaurant unde le fac ca lumea. Harold’s in Timisoara de ex.
O idee strălucită, care necesită multă muncă pentru a putea fi pusă în practică.
Eu îți propun să te oprești și prin Sălciua, jud. Alba, unde ne lăudăm la străini cu mămăligă tiopăită (în dialectul local) – mămăligă împăturată, sau în straturi, cum mai este cunoscută. Avem și o rețetă veche pentru desert – prăjitura poronio – cu dulceață de prune.
Și sunt extraordinare plăcintele pe vatră umplute cu lobode, mărar și brânză.
Mult succes!
Nu cred ca poti face acest tur fara sa atingi subiectul „mamaliga”. Este ceva traditional si care ne defineste in acest colt de Europa. Am facut eu mai demult o tipologie a mamaligilor intalnite de mine (http://www.dorupanaitescu.ro/mamaligamania.html) si sunt convins ca mai sunt si altele. Ai grija la aceasta dimensiune a gastronomiei in orice colt de tara aia merge, pentru ca stii vorba aia: „cate bordeie, atatea obicee”. Pardon, mamaligi.
Foarte tare vecinul Emil, folosesc destul de des Moqups, felicitări!