Ragù e, conform Wikipedia și vecinului Luca Gragnato (el nu mai e vecinul meu dar a rămas vicino drag și apreciat), un sos pe bază de carne, care se mănâncă împreună cu diverse tipuri de paste. Azi o să vă arăt cum puteți să obțineți maximum de gust și de efect de la câteva ingrediente, puține, din care se poate încropi un ragù (pe care-l vom numi în continuare „sos”) rapid, în cel mult 30 de minute. Sigur, ca să puteți face asta, aveți nevoie de carne măcinată fin, de două ori (eu am folosit de vită, cea de porc lasă prea multă grăsime și sosul nu-mi cade prea bine). N-am putut să folosesc ceapă sau usturoi (e o perioadă cu restricții alimentare în casa noastră) și am fost nevoit să apelez la tehnici de război:). Iată:
Ardei, morcovi, țelină, pătrunjel. Jumătate din fiecare ardei, o țelină mică, trei morcovi.
350 de grame de carne de vită, tocată fin, de două ori.
Frunze proaspete de busuioc, păstrate-n apă rece.
Spaghetti, din două motive: pentru că-mi era poftă și pentru că am vrut să lămuresc o cititoare, referitor la modul în care le aranjez în farfurie:).
Înainte de orice, am spălat bine morcovii și țelina. Le-am curățat și am pus cojile și frunzele într-o cratiță cu apă și sare. Tot aici am pus cozile frunzelor de pătrunjel. Am pus cratița pe foc și am lăsat-o să dea în clocot, apoi am redus focul și am lăsat cratița să fiarbă încetișor.
Am tăiat morcovii în rondele și i-am pus în blender, unde s-au transformat în mii fărâme, ca-n poveste.
În lipsa blenderului, lucrul manual face minuni. Sigur, ia timp.
După ce am tocat morcovii, am tocat țelina și apoi ardeii. Am mai pus în blender frunzele de pătrunjel și câteva frunze de busuioc.
Am obținut o pastă incredibil de aromată (deși legumele folosite sunt cam în extra sezon, nota bene) și de fină, pe care am amestecat-o cu carnea și cu o lingură de cubulețe de ardei. Am pus toate astea în tigaia stropită cu puțin ulei de măsline. Am condimentat cu sare și piper și am lăsat lucrurile să se încingă, amestecând mereu.
Pentru a fierbe carnea și legumele, am folosit zeama de pe coji, frunze și cozi de legume. Aromată și fierbinte. Sigur că n-am pus-o toată, doar cât a cerut sosul (adică în funcție de cât de lichid mi l-am dorit).
Când am socotit că-i fiartă carnea și că sosul a bolborosit destul până aici, am turnat în cratiță o litră de roșii pasate și am mai adăugat niște frunze de busuioc.
Am potrivit gustul cu zahăr și sare și am lăsat să dea clocote mici până au fiert pastele în apă cu sare.
Restu-i poveste cu brânză rasă (Grana Padano) și încă niște busuioc.
Acum, cu pastele: dacă vrei să le faci sul, poți să folosești o furculiță și să te chinui puțin. Sau să cumperi o pensetă și să nu te chinui deloc.
Lucrurile-s simple: prinzi pastele cu penseta, ridici, răsucești.
Așezi sulul de paste în farfurie, scoți penseta ușor.
N-a fost, greu, nu?
Din cantitățile de mai sus am făcut sos pentru șase porții generoase.
Cam asta-i.
Să fiți sănătoși.
