M-am obișnuit deja cu controversa produsă în jurul faptului că sunt un adversar al fumatului în spațiile publice în care se mănâncă (restaurante, bistrouri, pizzerii, localuri de tip fast-food, braserii etc). Prefer să fac față controversei, ba chiar îmi doresc cumva să o duc la un alt nivel, acela în care ea, controversa, va conta suficient de mult încât lucrurile să se schimbe în bine pentru cei care nu vor să mănânce în prezența fumului de țigară. Înainte de a merge mai departe cu ideile pe care vreau să le exprim (iar), vreau să precizez că articolul acesta nu e o critică, e mai degrabă o încurajare, un mesaj de susținere a unui gest pe care-l consider bun dar încă firav, lipsit de curaj. Poate curajul să vină dacă se vor face auzite voci care să susțină gestul și, mai ales, dacă în localul despre care vă voi vorbi imediat, vor intra clienți care să susțină ideea și din punct de vedere financiar, ocupând niște locuri care le sunt destinate, înțeleg, în primul rând nefumătorilor.
Cu câteva zile înainte de sfârșitul anului trecut, Nuka, bistro frumușel și curat din piața Unirii, a mai deschis o încăpere, largă, spațioasă, aerisită. Pe mese au apărut niște cartonașe care anunță clientul, subtil, prea subtil, dacă mă întrebați pe mine, că salonul acela ar fi mai primitor dacă nu s-ar fuma în el. Mesajul spune așa:” În acest spațiu, fumatul nu este interzis, dar noi (și corpul dumneavoastră) v-am fi recunoscători dacă totuși ați alege să nu fumați aici. Decizia vă aparține.”. Primul local din Cluj care a făcut asta (nu includem în discuție localurile care au interzis fumatul în interior, foarte puine, ci doar pe cele care încearcă să creeze spații în care nefumătorii să se simtă confortabil când mănâncă), a fost Camino, încă în vremea în care lucram pentru ei (nu spun că îmi aparține ideea, doar că am susținut-o când a apărut și că m-am bucurat să văd cu cât tact au reușit să impună jumătate din local ca zonă de nefumători, fără să interzică de fapt fumatul și câștigând în felul acesta o mulțime de clienți noi – dacă aveți îndoieli, puteți să treceți pe acolo, veți constata că zona de nefumători se umple înaintea celei de fumători).Eu le transmit prietenilor de la Nuka, și altora care vor să adopte acest model dar n-au destul curaj ori nu știu cum se face, că lucrurile se schimbă în bine doar dacă faci efortul până la capăt. Ce înseamnă asta? Înseamnă că mesajul de pe bilețel nu-i suficient dacă nu e dublat de un îndemn sau o întrebare din partea ospătarului („doriți la fumători sau la nefumători?”, „vă rezerv o masă la nefumători sau la fumători?”, „salonul pentru fumători e în partea cealaltă”).
Sunt mesaje discrete, care, spuse pe un ton prietenos, au efect benefic asupra tuturor. Altfel, scrumiera așezată lângă mesajul de pe carton nu face decât să transmită un mesaj confuz. La fel, dacă salonul pentru fumători (îl denumesc așa pentru că pe mesele care-l populează nu se găsește cartonașul cu mesaj) e gol sau ocupat doar pe jumătate dar tu, ca șef de sală, îi permiți unui fumător să aprindă o țigară în salonul în care 70% dintre oamenimănâncă și nu fumează, când ai putea să-i recomanzi foarte bine (discret și prietenos) să fumeze în salonul celălalt, transmiți un mesaj lipsit de coerență și consistență. Practic, ne spui că preferi să mergi pe burtă, fumătorilor oricum nu le pasă iar nefumătorii oricum nu se vor prinde că mesajul de pe carton e doar praf în ochii lor. Lucrurile nu-s chiar atât de complicate. E nevoie doar de puțină răbdare, de zâmbet și de curaj. Eu, ca și client nefumător, care sunt dispus să las 75-80 de lei la o masă de prânz, pot să mai am puțină răbdare, dacă văd că se fac eforturi în sensul rezolvării problemei mele (sincer, nu cred că merită să dau 80 de lei pe o masă de două persoane într-un local în care se fumează în locul în care se și mănâncă, uneori sunt nevoit însă să mânânc în oraș și nu prea am opțiuni). Tu, ca restaurator, trebuie să dai dovadă de curaj și să-ți asumi fie zâmbetul și tactul care pot să împace și capra și varza, fie una dintre cele două alternative: smoking sau no smoking. Pe stat, deocamdată nu ne putem baza, e tot mai vraiște pe zi ce trece și nu dă semne că s-ar face bine. Pe bunul simț nu ne putem baza, el nu e atribuit la naștere, se învață.
