Am făcut multe tocănițe în viața asta, foarte multe din carne de vițel. Am repetat rețeta foarte rar, poate pentru că tocănița e un univers foarte vast. Ieri am făcut una pe care n-o mai făcusem. Iat-o (vă rog să mă iertați pentru calitatea pozelor, l-am făcut cam pe întuneric și încă nu mă pricep destul de bine):
Carne de vițel, proaspătă. Domnul Bacalbașa, în „Dictatura gastronomică” ne învață că vițelul trebuie să fie neapărat proaspăt.
Legumele sunt foarte importante. Am folosit de data asta o cantitate însemnată de ardei kapia și ardei gras verde (gusturi diferite), pătrunjel și frunze și rădăcină, țelină și morcovi. Și ceapă și usturoi.
Carnea pe care am ales-o: ceafă de vițel, foarte fragedă. Am tăiat-o în bucăți nu foarte mici.
Am pus toate asta în oala mea din fontă emailată. Carnea deasupra. Am folosit drept mirozne doar dafin, boia dulce și cimbru. Am acoperit toate astea cu apă călduță (niciun fel de grăsime) și cu capacul. Am așezat oala pe foc foarte mic, acoperită. Am lăsat-o să fiarbă încet timp de trei ore. Am luat capacul și am lăsat să fiarbă încă o oră, fără să măresc focul. Am sărat după cum mi-a dictat gustul și am stins focul.
Ca garnitură am folosit pastele elicoidale, fierte după cum scria pe pachet. Teribil de gustoasă tocănița. Să nu uit: nu am amestecat defel în oală în tot timpul în care a stat pe foc.