Nu-s niciodată mulțumit de oferta de burgeri de pe piață (lanțurile fast food oferă mizerii, bistrourile din oraș nu încearcă destul (cele care încearcă, desigur) și singurul local din oraș (Cluj Napoca) dedicat burgerilor a primit atât de multe review-uri negative după deschidere încât n-am mai fost curios să merg până acolo pentru a verifica (dacă șase dintre amicii mei au încercat și nu le-a plăcut, pentru mine-i destul). În consecință, atunci când mi-e poftă, îmi fac singur burgerii. Mă descurc binișor și, dacă dau câte un rateu, consider că-i în folosul cunoașterii și măcar nu încerc să otrăvesc cine știe ce străin nevinovat (n-am comis-o niciodată în halul ăsta dar admit că nu toți burgerii mei m-au făcut să mă simt mândru).
Cei mai buni burgeri pe care i-am făcut până acum au fost probabil și cei mai lipsiți de pretenții. De fapt, cred că momentul în care un bucătar, profesionist sau amator, poate să greșească fundamental față de mâncare, e atunci când încearcă să-i adauge briz-brizuri și poleieli nejustificate (am făcut-o și eu, e posibil să o mai fac, tentația de a fi „mai deștept” e mare iar înțelepciunea vine doar odată cu vârsta și cu experiența). Dar, să revin la burgerii mei de săptămâna trecută:
Am început prin a alege carnea, cel mai important lucru când vine vorba de burgeri. Am mers la măcelărie, mi-am ales bucățile având grijă să iau unele părți mai grase (doar vită, fără porc). Am rugat măcelarul să mi le macine de două ori. M-am întors acasă cu un kilogram și jumătate de carne, destul pentru 10 burgeri zdraveni. După asta…
Am tăiat în felii subțiri o pâine cu măsline pe care o aveam în casă și am prăjit feliile pe ambele părți.
Am pus feliile de pâine în blender. Se pare că Vitamix-ul de la Moș Crăciun e bun la o mulțime de lucruri.
Inclusiv la transformarea pâinii prăjite în pesmet.
Am pus pesmetul (rolul lui e de a lega compoziția dar și de a-i da o aromă ușoară de fum unui burger pe care nu-l frigi pe grătarul cu cărbuni) peste carne și i-am adăugat o lingură de sos JD’s (îl găsiți în supermarket). 
Sare, piper, două linguri de pastă de ardei (dulce), o lingură de ceapă tocată și un ou. Asta-i tot ce a intrat în chiftea.
Am frământat bine amestecul (6-8 minute).
Am pus carnea la rece pentru o oră.
Am modelat chiftele groase de un centimetru și un pic.
Am fript chiftelele în tigaia grill, pe hârtie de copt, la temperatură nu foarte mare. Le-am întors de câteva ori pe fiecare (6 minute). Rostul hârtiei de copt e acela de a împiedica sucurile să se ardă. Dacă se ard, ai cam afumat casa și asta nu poate fi prea bine.
Când am socotit că-s gata de fript, am acoperit chiftelele cu brânză afumată. Am stins focul dar le-am mai lăsat în tigaie 3 minute.
Am rumenit ușor feliile de pâine în sosul lăsat de chiftele în tigaie. Pentru garnitură am folosit dovlecei marinați (făcuți ca aici) și câteva frunze de salată. Am mai făcut un sos din două linguri de smântână, două linguri de ulei de măsline și o lingură de muștar de Dijon, dulce. 
Am folosit și o jumătate de linguriță de sos de roșii și am mai pus pe farfurie și o linguriță din sosul în care s-au marinat dovleceii.
Am fost mulțumit. Să fiți sănătoși.
