Am făcut mâncarea asta acum două zile, după ce am cumpărat o mândrețe de conopidă, de la un fost vecin din Pâncota copilăriei mele, ajuns cu marfă într-o piață din Cluj. E fără carne și, în funcție de cantitatea de usturoi pe care alegeți s-o folosiți, e bună de gustare la orice oră (nu știu cum e în cazul vostru, dar pe mine mă tulbură usturoiul mâncat seara, dacă-i mai mult de un grăunte mic-mic).
Mai întîi am desfăcut conopida în buchețele mici, pe care le-am spălat bine de tot. Pentru a mă asigura că nu mănânc gâze ori mai știu eu ce vietăți, am lăsat-o apoi în apă cu sare, cam un sfert de ceas.
Am pus apoi o oală cu apă la fiert. Când a dat apa în clocot, am pus conopida în apă (cu sare) și am lăsat-o să fiarbă. Nu prea mult, să nu mă trezesc că-i pastă odată ce pun lingura de lemn pe ea. Mi-am dorit să o pot recunoaște ușor și după fierbere.
Am scurs apa de pe ea și am presărat-o cu brânză rasă, uscată și de oaie. Nu era neapărat nevoie dar mi-am spus că nu are ce să strice. Sigur că n-a stricat nimic, ba din contră.
Am amestecat bine de tot două linguri de smântână cu o linguriță de hrean și un cățel mic de usturoi dat prin răzătoare. Am adăugat la amestec o lingură de ulei de măsline extravirgin și puțin piper.
Am amestecat dressingul cu conopida.
O mâncare bună, ieftină, foarte ușor de făcut, foarte greu de greșit.
Se poate și fără carne (măcar uneori). Cel puțin în cazul nostru.
Să fiți sănătoși.
