Ieri mi s-a făcut poftă de salată orientală. Așa cum o făcea mama când eu eram copil iar ea, salata, era „orizontală”. Sau „orientată”. Sau, oricum ar fi fost, nu înțelegeam sensul cuvântului „oriental”. Azi, că-mi mai spune câte ceva, nu înțeleg de ce o salată din cartofi fierți cu ceapă, ouă fiert, eventual maioneză și oarece acru printr-însa, s-ar numi „orientală”. În fine, am decis să-mi duc la capăt pofta dar până să mă apuc, destinația mea s-a schimbat. Uite ce a ieșit din dorința mea de „orientală”:
Am adunat ingredeintele: cartofi cu coajă cu tot, un măr (am mâncat odată o salată din măr și cartof lângă un hering marinat, grozavă amintire mi-a rămas de atunci), o ceapă, usturoi, sare, piper, pătrunjel, coriandru.
Am pus cartofii la fiert, cu coajă cu tot (sigur că i-am spălat înainte, ce întrebăru sunt astea?). Apoi am tăiat ceapa în rondele fine.
Am tăiat mărul în cubulețe și l-am pus într-un bol împreună cu ceapa, cățelul de usturoi zdrobit barbar cu podul palmei și cu pătrunjelul. Am stors puțină zeamă de lămâie peste ele și am amestecat bine.
Am zdrobit piperul, sarea și coriandrul în mojar.
Am curățat cartofii, i-am limpezit cu jet de apă rece, i-am făcut cuburi și i-am amestecat cu celelalte ingrediente.
Am făcut dressingul pentru salată dintr-o lingură de zeamă de lămâie și două linguri de ulei de măsline extravirgin, amestecate cu o furculiță.
Asta-i salata. Aromată, arome proaspete și fine, sățioasă și de post.
Aceeași salată, altă lumină. Să fiți sănătoși.
