Azi am făcut o altă mâncare de post. Să vedem, așadar:
Acestea-s ingredientele principale: fasole, morcovi, ceapă, usturoi, țelină, rădăcină de pătrunjel, gogoșari, frunze de pătrunjel, cimbru uscat.
Am pus fasolea la înmuiat de aseară. De pe acum e uscată și dacă nu o înmoi înainte, fierbe greu și neuniform, adică o să găsim în oală boabe prea fierte și boabe nefierte. Nu cred că se bucură cineva când se întâmplă asta.
Bunica, Dumnezeu s-o hodinească, spunea că „o zamă bună să face cu multe legume”. Avea dreptate.
Am curățat și tocat toate legumele. Inclusiv un cartof. Ce caută el în ciorba de fasole? Hai să vă spun: unii oameni obișnuiesc să fiarbă fasolea, să arunce apa și apoi să pună fasolea într-o altă ciorbă, făcută pe legume. Ei cred că în felul ăsta elimină efectele secundare (deloc plăcute) de care „beneficiază” majoritatea oamenilor care mănâncă fasole. Din păcate, efectele nu dispar ca urmare a procedeului, în fond, fasolea rămâne tot acolo. Tot din păcate, fasolea e retrogradată de la rangul de solist la cel de backing vocal iar ciorba devine din ciorbă de fasole, ciorbă cu fasole, iar asta nu-i totuna. Ce facem ca să ne salvăm? Punem un cartof în ciorbă și…
…mai punem câteva rămurele de cimbru. Combinația aceasta favorizează digestia și procesele adiacente, ușurându-ne viața :-). Aici vedeți un buchețel alcătuit din cimbru și pătrunjel verde. Eu îl pun în ciorbă și-l scot înainte de a lua ciorba de pe foc.
Până la a lua ciorba de pe foc, mai avem de făcut lucruri: am pus și condimentele (mai puțin sarea, pe care o pun tot la urmă, după ce mă lămuresc cu privire la gustul final al ciorbei): foi de dafin, boabe de piper, puțin chimen.
Am pus puțin ulei peste legume și am așezat oala pe foc mic. Am lăsat să se înmoaie legumele (cam zece minute), sub capac, în compania unei cești de apă.
După ce s-au înmuiat legumele, am adăugat fasolea și am umplut oala cu apă. Am lăsat să fiarbă cam 40 de minute la foc mic. Am pus apoi în oală o cană de suc de roșii din cel pus de mama la sfârșitul verii.
Tot la finalul verii am primit de la Adriana, șefa bucătarilor din Music Pub, un borcan cu tarhon. Am pus câteva frunze în ciorba mea.
Am mai pus la final sarea care lipsea și am pus ciorba în pâinea făcută de brutarii de la Floripan. Marius, mulțumesc mult (vă recomand brutăria asta din Cluj, am ajuns la ei întâmplător, colaborăm din Martie și nu m-au dezamăgit niciodată, sunt săritori și inventivi).
A ieșit o ciorbă bună. Nici n-ai zice că e de post.
Legumele fierte atât cât trebuie, zeama parfumată, plăcută.
Miezul „farfuriei” se îmbibă cu zeamă și se transformă în ceva greu de definit dar teribil de gustos.
Să fiți sănătoși.
