Acum doi ani scriam despre Ciprian Tătaru, despre pasiunea și dorințele lui, despre locul și starea în care se vede peste cinci ani de atunci, peste trei ani de acum înainte, cum ar veni. Nu voi relua articolul, vă poftesc să-l citiți. Veți descoperi cum era, cum gândea prietenul meu acum doi ani. Eu vreau să vă spun cum e el acum, după doi ani de antrenament, doi ani în care am gătit împreună pentru mii de oameni, doi ani în care s-a concentrat mult asupra sa și asupra mâncării.
Evoluția lui Ciprian în ultimii doi ani e absolut spectaculoasă. Se vede clar în farfuriile lui (pe care le puteți admira și voi pe pagina sa de Facebook), se vede clar la cursurile pe care le ține și în meniurile pe care le construiește pentru diverse restaurante ori bistro-uri. Da, face și asta, și o face foarte bine. Din punct de vedere al înțelegerii ingredientului și al evoluției sale culinare, e poate cel mai spectaculos om pe care l-am întâlnit în ultimii ani. Sunt bucuros că mă numește prieten, sunt mândru că-i sunt coleg și sunt mândru că din omul care acum patru ani învăța de la mine, acum e omul de la care învăț.
Nu știu dacă și-a depășit ori ba așteptările, dar pe ale mele le-a depășit cu siguranță. Presimt că vor urma vremuri interesante pentru el și pentru noi. În ceea ce vă privește, vă provoc din nou să vorbiți pe cineva de bine. Măcar azi. Eventual, dacă nu-i prea mult, vă provoc să vorbiți de bine pe cineva care v-a depășit așteptările. Să fiți sănătoși.
