Concurs
Nu știu din ce motiv, Italia n-a fost pentru mine o destinație (abia spre finalul acestui an, cu puțin noroc, voi ajunge acolo strict pentru vacanță) ci doar o țară de tranzit. Ba spre Spania, ba spre Franța. Am și ratat câteva ocazii de a merge în Toscana dar mă gândesc că nu-i timpul pierdut. În fine, deși șederile mele în Italia au fost scurte, am apucat să prind din zbor una-alta (din zbor e un fel d ea spune, într-o noapte am rătăcit pe lângă Milano în căutarea unui hotel și, când am ajuns într-un târziu, am adormit cu gândul la o porție de cannelloni pe care am și mâncat-o a doua zi). Vă spun îndată cum e cu mâncarea asta, înainte însă, se cuvine să vă amintesc prilejul:
Aflăm azi despre o rețetă nouă de cannelloni datorită concursului pe care-l găzduiește blogul meu, Adi Hădean și Samsung îți aduc aminte de gustul vacanțelor tale. Pe scurt, puteți câștiga o plită Samsung încorporabilă cu inducție (CTN464KC01) și un cuptor Samsung încorporabil, o bijuterie de utlimă generație cu care m-am jucat foarte frumos în utlimele zile (BQ2Q7G214). Pentru a avea o șansă, trebuie să postați un comentariu sau mai multe, în care să descrieți cât mai bine, frumos, convingător și/sau savuros o experiență culinară de vacanță, fie ea din țară ori străinătate (regulamentul e aici, vă recomand să-l citiți). Cam asta-i despre concurs. E bine să știți că acela/aceea care va câștiga, va primi chiar plita și cuptorul cu care am gătit aceste rețete (sunt cinci de toate, am postat patru cu tot cu aceasta). Succes!
Unii dintre cititorii mei mai vechi știu că am locuit patru ani în aceeași curte cu un bucătar italian stabilit în România, Luca Gragnato (el lucrează acum la Graf, în Oradea). Am gătit împreună cu el de zeci, poate sute de ori, am învățat de la el cât am putut de mult despre bucătăria italiană și, vă spun drept, îmi pare rău că nu ne putem vedea mai des. E foarte bun la paste, fie că-s simple,fie că-s oarecum complicate (deși nimic nu-i cu adevărat complicat în bucătăria italiană). Această rețetă de cannelloni e inspirată de el și sunt convins că de o veți reproduce, o să vă placă, chiar dacă folosiți cannelloni de cumpărat (se pot face și acasă dar nu vreau să vă dau bătăi de cap).
Pentru patru porții aveți nevoie de 16 tuburi (sau 12, depinde de pofta de mâncare a fiecăruia), 600 de grame de carne tocată (vițel e perfect, vițel cu puțin porc poate fi mai pe gustul nostru), sare, piper, suc de roșii (o cană plină), o jumătate de litru de smântână dulce, ierburi aromatice proaspete, două cepe, un cățel de usturoi și o mână de parmezan ras.
Tocați ceapa mărunt, usturoiul la fel, puneți-le într-un vas cu o lingură de ulei și, după ce se înmoaie puțin, puneți carnea peste ele. Amestecați bine și așteptați până se rumenește carnea (mie mi-au trebuit cam 6-7 minute pentru operațiunea asta, plita cu inducție electromagnetică încălzește repede vasul în porțiunea de contact și tot ce-i pe fundul lui se bucură de căldură fără opreliști și-n timp record).
După ce s-a rumenit carnea, turnați peste ea sucul de roșii și o cană de apă cladă.
Adăugați ierburile aromatice (oregano, busuioc, cimbru, rozmarin), sarea și piperul, amestecați bine și lăsați să fiarbă la foc mic, cel puțin 35 de minute, cel mult 45.
Când e aproape gata sosul, încălziți cuptorul la 200 de grade Celsius.
Turnați jumătate din smântâna dulce pe fundul unui vas termorezistent, umpleți cannelloni cu sosul de carne (cu o linguriță merge ușor). Așezați tuburile ca în imaginea de mai jos.
Repetați operațiunea până umpleți vasul (peste primul strat de cannelloni turnați doar 2-3 linguri de smântână), acoperiți cu smântână și dați la cuptor pentru un sfert de oră. Pastele vor fierbe în sucul din interior pe de o parte și-n smântână pe de altă parte.
Pentru ultima etapă, scoateți vasul din cuptor, presărați parmezanul ras peste paste și puneți vasul la loc pentru zece minute.
Vi se pare complicat? Vă spun, nu e.
Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.
PS: dacă vi se face poftă de o chinezăreală, să știți că wok-ul merge pe inducție, cu condiția să conțină fier și să aibă fundul plat. Pereții nu se încălzesc foarte tare dar lucrul acesta e compensat de faptul că funsul tigăii se încinge bine și constant, ba mai mult, poate fi încins mult mai puternic decât pe un aragaz obișnuit sau pe o plită electică simplă. Și cu asta închei. Aștept amintirile voastre culinare în comentarii.