Concurs
Am fost trimis în misiune la Viena (sună periculos, cam ca-n Bond?) chiar de ziua mea. Și chiar a fost o misiune, am mers acolo cu un contract. Am mai scris pe blog despre întreaga istorie, nu vreau să o reiau. Revin doar asupra gulyasului mâncat la Naschmarkt, piața-centrală-cu-de-toate a capitalei fostului imperiu. Un gulyas nu neapărat mai bun decât ce știam eu, dar cu siguranță diferit de sutele de gulyasuri încercate în Ungaria sau în Ardeal.
Ne reîntâlnim azi cu gulyasul datorită concursului pe care-l găzduiește blogul meu, Adi Hădean și Samsung îți aduc aminte de gustul vacanțelor tale. Pe scurt, puteți câștiga o plită Samsung încorporabilă cu inducție (CTN464KC01) și un cuptor Samsung încorporabil, o bijuterie de utlimă generație cu care m-am jucat foarte frumos în utlimele zile (BQ2Q7G214). Pentru a avea o șansă, trebuie să postați un comentariu sau mai multe, în care să descrieți cât mai bine, frumos, convingător și/sau savuros o experiență culinară de vacanță, fie ea din țară ori străinătate (regulamentul e aici, vă recomand să-l citiți). Cam asta-i despre concurs. E bine să știți că acela/aceea care va câștiga, va primi chiar plita și cuptorul cu care am gătit aceste rețete (sunt cinci de toate, am postat trei cu tot cu aceasta). Succes!
Dragii mei, pentru gulyas am încercat ceva extrem. Mi-e și frică să vă spun din prima dar cred că o să vă placă. Și mai cred că dacă veți realiza că am făcut totul în numele științei și al cunoașterii, mă veți ierta. Înainte de a trece la dezvăluiri, vreau să vă arăt ceva. Două iconițe de pe plita Samsung cu inducție electromagnetică. Una, cea din stânga, e responsabilă cu menținerea constantă a temepraturii din vasul de pe plită, utilă când vrei să încălzești mâncarea fără riscul de a o arde. Cea din dreapta e un fel de „butonul turbo”, în sensul că aduce lichidul din vas la temperatura de fierbere cât ai zice Celsius. Pentru ca ele să funcționeze, trebuie să le apeși.
Acum, să trecem la mâncare. Lucrul cel mai important la gulyas e carnea. Tradiția spune că trebuie să fie de vită. Experiența m-a învățat că vițelul (ceafa sau pieptul) e cel mai bun. Mânzatul merge dar rezultatul va fi decent, nu spectaculos.
Următorul lucru în ordinea importanței e boiaua. Eu am folosit două tipuri, o boia dulce și una puțin iute și afumată. Unii o pun de la început în mâncare, mie mi se pare că boiaua arsă nu-i pe placul fizicului pe care-l posed și o pun spre final.
Legumele pot să fie multe sau puține. Eu am ales de data asta puține: ceapă, țelină, morcovi. Mi-am dorit să le transform în sosul de pe lângă carne, nu am vrut să văd legume întregi în farfurie.
Tan-ta naaa! Aici intervine partea extremă: gulyasul e mâncare de ceaun. În concluzie, am luat ceaunul din grădină, l-am spălat bine și l-am pus pe plită. Ghici ce? A mers din prima! Sigur, nu poți reproduce focul de lemne dar ai în schimb „butonul turbo” la dispoziție. Am pus așadar legumele, o linguă de ulei și două de apă în ceaun și am pornit plita. În câteva secunde a început să se petreacă magia.
Când am văzut că-s moi legumele, am pus carnea și am început să amestec. După ce și-a schimbat carnea culoarea, am acoperit-o cu apă caldă și a redus temperatura. Am lăsat-o să bolborosească încet, „la foc mic”, mai bine de o oră.
Pare extrem? Nu e. Gulyasul terminat pe trei sferturi iar eu cu mâna pe ceaun? Da. Dacă aveam ceunul deasupra unui foc de lemne sau pe aragaz, nu puteam să fac asta fără să mă rănesc (nu vă recomand să o faceți defel, cine știe ce accident vă paște, am vrut doar să demonstrez că vasul nu acumulează energie termică la extremități, inducția acționând în zona în care vasul face contact cu plita).
Aici intervine partea care nu era necesară dar care apare tot din curiozitate. Am pus gulyasul aproape terminat (un gulyas decent stă la foc între 3 și 4 ore) într-o cratiță, am pus boiaua și câteva frunze de busuioc și de alte ierburi aromatice din bătătură.
Apoi l-am pus în cuptor. Pentru că aveam deja acolo o friptură și pentru că am vrut să verific funcția twin cooking. Cuptorul are un separator care poate fi folosit pentru a diviza incinta în două compartimente.
În prezența separatorului, obții practic două cuptoare care gătesc la temperaturi diferite, în timpi diferiți. Dragii mei, faceți așa ceva și pentru restaurante și v-ați scos (scuzați exprimarea, se datorează entuziasmului).
Am ținut gulyasul în cuptor 35 de minute. Între timp am făcut găluștele pentru el. Un ou, două linguri de făină, sare, puțin ulei, ierburi.
Amestecate ușor cu o furculiță.
Fierte trei minute în apă cu sare.
Datorită timpului petrecut în ceaun și, desigur, datorită frecării repetate de pereții acestuia, legumele chiar s-au transformat în sos. Carnea nu, a devenit în schimb foarte moale, foarte plăcută la gust și la miros. Și la mestecat, firește.