PUB
Năsalul e o brânză cremoasă, fermentată, maturată și învelită în mucegai fin și nobil, produs de o ființă căreia n-o să-i spun numele, pentru că o să-l uitați oricum. Ființa aceea …ființează și muncește pentru binele brânzeturilor de la Napolact (atenție, nu confundați brînzeturile cu cașcavalul ori alte specialități din lapte) de multe decenii, în peștera de la Țaga. Peștera a funcționat și în perioada interbelică și, dacă ar fi să credem legenda, mult înainte de asta (oricum, legenda pălește în fața realității pe care am văzut-o acolo). La Țaga se fac puține feluri de brânză și în cantitate limitată, peștera are limitele ei și mica făbricuță în care se lucrează aproape în totalitate manual are și ea limitele ei.
Cred că peștera ar trebui să fie trecută pe o hartă a locurilor ce trebuie văzute măcar o dată-n viață. Mirosul din interior, căldura umedă a aerului pe care aproape că poți să-l cântărești în mână, vederea rafturilor încărcate de rotocoale ori calupuri de brânză, toate astea ar trebui să poată fi mărturisite de vizitatori. Cred că aș rupe bilete și aș câștiga din turism măcar cât din brânză (asta, desigur, după ce face statul drumurile spre Țaga, care deocamdată-s o glumă nereușită). Dacă vă întrebați ce am căutat acolo, aflați că m-a căutat cineva din partea Napolact și m-a întrebat dacă nu vreau să gătesc puțin pentru niște ziariști care vor vizita peștera. Prost eram să spun „nu”, mai ales că am ratat excursia prilejuită de Cluj Brands Tour. M-am pregătit cu vinuri (recomandate de ArtVinium) și cu brânzeturi furnizate de gazde. Pe lângă platourile cu brânzeturi cu struguri, pere confiate și nuci confiate și ele (să-mi amintiți cândva să vă dau rețeta nucilor confiate, e fenomenală și-i de sezon), am făcut o salată din salăți felurite, pere proaspete, castane coapte, roșii și Năsal. Am mai făcut două feluri de mâncare caldă (am încălzit-o în cuptorul brutăriei din sat) în caserolă și două deserturi ca acestea, care s-au contopit într-unul singur.
Pe lângă ziariști, au fost de față Teo de la Teo’s Kitchen și Chinezu, care, pentru că mi-a făcut niște poze faine tare (cele în care apar eu), primește și link:).
Asta-i ca să încadrăm opera în sapțiu într-un mod adecvat.
În caserole am avut: sos de carne (carne de vită tocată, amestecată cu ceapă, morcovi, țelină, roșii, ținute pe foc mic, trei ore) peste care am pus piure din cartofi cu unt și smântână dulce, acoperit la rândul lui cu brânză Alpina afumată (tot din peșteră și brânza aceasta). În alte caserole am avut piure din conopidă (conopidă fiartă cu puțină sare, mixată cu blenderul, cu puțină smântână dulce) amestecat cu bacon feliat subțire și rumenit în cuptor până s-a făcut crocant, acoperite toate cu brânză Alpina simplă, cu puțin mărar și cu câte o bucățică de roșie. Gratinate apoi, și unele și altele, adică ținute-n cuptor la 200 de grade Celsius până s-a rumenit brânza de deasupra.
Desertul a fost făcut din brânză de vaci și urdă, ambele produse de Napolact (urda se face tot la Țaga, e un subprodus dar pe cuvânt că nu merită denumirea asta, e mult prea bună).
Să fiți sănătoși.
