Nu mă pot gândi la toamnă fără să îmi vină în minte mirosul castanelor coapte È™i gustul de strugure È™i viță zdrobită, uÈ™or piÈ™cător, al mustului stors de două zile. Dacă în privinÈ›a mustului lucrurile-s clare pentru toată lumea (adică se È™tie că e suc natural de struguri uÈ™or fermentat), în ceea ce priveÈ™te castanele am întâlnit munÈ›i de nedumerire. Castanul comestibil creÈ™te lăsat de bunul Dumnezeu în mai multe locuri din Europa È™i America de Nord (ba se găseÈ™te È™i prin Asia într-o oarecare măsură) iar în È›ara noastră poate fi găsit pe dealurile din jurul Băii Mari È™i în Vâlcea. Sigur, mai găsiÈ›i câte un castan È™i prin te miri ce grădini din Banat ori Moldova dar acum mă refer la castanii care stau laolaltă, în adevărate păduri cu arbori vechi de zeci de ani. Am avut norocul să cresc în Baia Mare È™i să locuiesc acolo mai bine de 20 de ani, castanele-mi sunt cunoscute, le È™tiu È™i „năravul” de a-i înÈ›epa pe imprudenÈ›ii ce încearcă să le îndepărteze haina È›epoasă cu mâna goală, le È™tiu È™i dulceaÈ›a ori strânsoarea din gâtlej ce o dă puful de la suprafaÈ›a miezului castanelor crude. Am însă mulÈ›i amici care nu conosc toate astea. Știu oameni care nu cred că se pot consuma altfel decât sub forma piureului din magazin. Ei bine, se pot. Se pot încuscri cu minunate fripturi de curcan ori de iepure, se pot însoÈ›i cu mâncărurile vânătoreÈ™ti ori se pot găsi în franÈ›uzismele fine din marile (ori mai micile ) restaurante de la Paris. Nu o să vă dau acum reÈ›ete savante ci o să vă arăt cum mâncăm noi castanele, din Octombrie până în Decembrie ori Ianuarie (dacă mai avem):
Putem să le fierbem, așa cum v-am arătat într-una din zilele trecute. Asta scurtează considerabil povestea și ne îndepărtează puțin de drum. Castanele fierte și mustul nu se potrivesc prea bine. De fapt, nu se potrivesc defel. Pentru must avem nevoie de castane coapte.
Înainte de a coace castanele, orice om cuminte trebuie să le cresteze. Altfel, se creează presiune în interriorul lor și explodează. Asta se traduce prin redecorarea bucătăriei și dispariția castanelor sub forma mâncabilă. Nu-i o idee bună să le râcâiți de pe pereți cu șpaclul înainte de a le mânca.
Puteți să coaceți castanele în cuptor (asta e mai complicat, trebuie să le stropiți din când în când, altfel se pot usca), într-o tigaie mai veche (să nu vă pară rău dacă se arde) ori pe plită. Eu prefer plita. Și le crestez mereu în trei locuri, să se desfacă mai ușor.
Nu uitați să le întoarceți de pe o parte pe alta, să le pătrundă bine căldura. Dacă aveți putere de convingere sau subalterni, lăsați pe altcineva să facă asta.
După ce iau castanele de pe plită le pun într-un vas, le stropesc cu puțină apă, presar puțină sare peste ele și le las cinci minute sub un prosop de bucătărie. Asta la face să se curețe mai ușor.
Îmi plac teribil, aș mânca în fiecare zi.
Gata povestea de azi. Să fiți sănătoși.