Mi s-a pus des întrebarea asta în ultimele zile. Poate pentru că-i sezon de ghebe și pentru că e abundență în unele zone. Răspund imediat însă înainte de asta vă spun atât: nimic nu se compară cu bucuria de a le găsi tu cu ochii tăi și de a le culege tu cu mâinile tale. Desigur, nici dacă le primești nu-i rău. Rău e dacă le cumperi din supermarket, că-s scumpe ca sărăcia. Eu am și cules și am și primit, deci s-au stabilit termenii unei ședințe de pus pe iarnă. Ghebele pot fi murate, puse la conservat în ulei, congelate ori asociate cu carne friptă și puse la păstrare în grăsime. Sau pot fi făcute zacuscă. Eu am ales varianta cea mai simplă și cea mai rapidă. Să vă arăt:
Mai întâi le-am văzut. În Codru, Maramureș, pe granița cu Satu Mare și Sălaj. Ciopoare-ciopoare, mai tinere ori mai bătrâne, mirosind a frunze moarte și pământ roditor.
Le-am cules, am evaluat recolta și am început să le sortez.
Cele mai mici și mai crude și-au putut păstra codițele. Sunt destul de fragede.
Cele mai vârstnice și-au pierdut codițele, care-s destul de lemnoase.
Le-am spălat bine de tot, în apă multă.
Am tocat două cepe și câțiva căței de usturoi. Le-am amestecat cu ciupercile. Am adăugat o lingură de sare grunjoasă. Poate e important: după curățare aveam 5 kilograme de ciuperci. Nu am pus nici multă sare nici multă ceapă, nici mult usturoi. Vreau să păstrez gustul de ciuperci iar celelate elemente au doar rol de a-l potența.
Am pus ghebele pe foc mic și le-am înăbușit în suc propriu preț de 25 de minute. Am pus la urmă în cratiță și câteva frunze de pătrunjel, tot pentru aromă.
Am pus ghebele într-o strecurătoare, să se scurgă lichidul de pe ele. Am rămas cu aproape 3 kilograme și jumătate de ciuperci.
Le-am pus în pungi cu „fermoar”. După ce s-au răcit le-am pus la congelat. Asta a fost tot. Să fiți sănătoși.