T-bone, o bucată de vită sau vițel reprezentată de un os în forma literei „T” mărginit de două bucăți de carne cu textură diferită, dar care se gătesc în același timp (într-o carne de bună calitate, marmorarea va fi foarte asemănătoare în cele două zone diferite). Dacă vorbim despre vită, căutăm o bucată maturată corepsunzător, pentru a ne asigura că avem gust intens și frăgezime. Dacă vorbim despre vițel, ca în cazul de față, maturarea nu mai intră în discuție, însă o marinare lejeră (cu ulei, plante aromatice, usturoi, piper, zeamă de lămâie) nu e exclusă. Să presupunem că avem carnea, marinată lejer. Cum procedăm pentru a obține o friptură cât mai apropiată de perfecțiune, fragedă, suculentă, îmbrăcată într-o crustă cu gust de carne friptă și fum?
Sigur, dacă nu mai puteți de poftă, frigeți carnea în casă, într-o tigaie. Dacă aveți o brumă de curte sau o brumă de răbdare până puteți ajuge lângă un grătar, poate vreți să urmați acești pași:
1) Aprindeți un foc de lemn de esență tare. Jarul va ține mai puțin decât cel de lignit dar aroma de fum e mult mai plăcută, are un gust rotund, sănătos.
2) Așteptați până dispar flăcările și obțineți tăciunii încinși. Când se acoperă cu o spuză albicioasă, jarul e pregătit.
3) Puneți carnea pe grătarul încins, curățat și uns. Întoarceți-o de două ori pe minut, timp de trei minute, să pridă culoare uniform.
4) Mai țineți carnea pe grătar încă trei minute pe fiecare parte, ceva mai departe de jar de data asta, să se pătrundă lângă os dar să nu se usuce. 
5) Lăsți carnea la odihnă sub un capac, măcar 5-6 minute. Nu mâncați singuri:). Să fiți sănătoși.
PS: asta-i sarea pe care o folosesc la fripturi. Îmi place mai mult decât altele.
