O conservă cu aer paradoxal, strugurii muraţi sunt o poveste uitată care, în contextul modului de a mânca şi găti actual, şi-a regăsit locul în anumite cămări.
Principala utilizare e în continuare cea de murătură care acompaniază greutăţile proteice ale iernii, având însă un aer de trufanda capabilă să smulgă atitudini de uimire, curiozitate şi încântare în rândul invitaţilor. Barmani bine instruiţi o folosesc de la o vreme ca şi înlocuitor surprinzător de măslină în băuturi foarte seci, iar anumiţi pregătitori de aperitive pentru degustări de vinuri o aşează atunci când e cazul lângă brânzeturi teribil maturate. Noi, bucătarii de infanterie, i-am găsit potriviţi în anumite salate şi îi folosim numai atunci când este cazul, cu serios succes la musafiri, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.
Prepararea e simplă şi cu mâna pe inimă vă spun că e păcat să nu aveţi în cămară patru borcănele din această specie.
Aveţi nevoie de 2-3 ciorchini cu struguri, fără seminţe e ideal, dar nu e foc nici altminteri, 750 ml de oţet, 250 ml de apă, 2 linguri de zahăr, o lingură de sare, o mână de cuişoare, câteva foi de dafin, câteva crenguţe de rozmarin.
Tăiaţi strugurii cu o foarfecă, păstrând fiecăruia codiţa lemnoasă. Aşezaţi-i în borcane, adăugând printre ei, în fiecare borcan: 3 cuişoare, 2 frunze de dafin şi o crenguţă de rozmarin.
Puneţi la fiert apa, oţetul, sarea şi zahărul, clocotiţi. Trageţi 2 minute de pe foc şi turnaţi cu atenţie în borcane. Dacă doriţi să le păstraţi o perioadă lungă în cămară, fierbeţi borcanele îmbrobodite cu un ştergar, într-o tavă cu apă la cuptor pentru 20 de minute.
După trei-patru săptămâni puteţi desface delicatesele. Folosiţi ocazia pentru o masă interesantă cu cei dragi. Nu e nimic mai plăcut decât să oferi ceva bun de mâncare unei alte fiinţe omeneşti şi niciun prilej mai potrivit să te încarci cu dragoste curată şi bună-dispoziţie.
Text & Foto: Costin Barbutz
