Între toate dulciurile, baclavaua e …unul dintre cele mai dulci. Și e dulcele pe care-l pot mânca oricând în ciuda faptului că-i atât de dulce. Nu pot mânca oricât, de obicei a doua bucățică îmi pune capac și nu mai vreau să mănânc altceva preț de câteva ore, dar îmi place gustul și unde prind o baclava care să merite, nu ezit. Din păcate, nu toate baclavalele merită. Cele pe care le găsim în comerț la noi sunt făcute cu margarină, prea puțină umplutură și mult prea mult zahăr, la preț de baclava adevărată. Atât au înțeles ei din baclava, că-i foarte dulce. Sigur că este, dar pe lângă asta, e și însiropată iar siropul are gust (tradițional se face cu apă de trandafiri), sigur că-i o bombă energetică dar energia vine-n mare parte de la nuci, care sunt din belșug. O să vă arăt versiunea mea de baclava, pe care, între noi fie vorba, o poate face oricine. Mă rog, aproape oricine.
Umplutura e importantă la baclava. Trebuie să fie multă și bună. Eu am folosit 400 de grame de alune, nuci, alune caju, practic un amestec de sâmburi uscați.
Am mai folosit și 50 de grame de fistic, pentru că-mi place.
Am măcinat nucile/alunele (fisticul separat).
Am topit un pachet de unt (tradițional, în Turcia se folosește un unt obținut din lapte de oaie, noi n-avem).
Am amestecat nucile (așa o să le spun, generic) cu o cană de zahăr brun și o lingură de scorțișoară.
Am uns cu unt foile (am folosit foi pentru plăcintă, simple, fără margarină), pe rând (trebuie să te miști repede cu foile, se uscă repede).
Sigur că am uns foile pe măsură ce aveam nevoie de ele. Am procedat așa: după fiecare două foi așezate în tavă, am presărat puțină umplutură. După ce am așezat zece foi, am pus umplutura centrală, în strat gros.
Am acoperit apoi cu alte opt-zece foi, unse individual, între care am presărat puțină umplutură.
Am tăiat baclavaua cu un cuțit și am pus-o în cuptor, la 180 de grade Celsius. Am lăsat-o acolo 35-40 de minute.
Am făcut un sirop dintr-un litru de apă, o cană de zahăr brun, o păstaie de vanilie, zeamă de lime (o ceșcuță), pe care le-am lăsat să fiarbă pe foc mic cât a fost baclavaua la cuptor. Am turnat siropul peste baclava cât au fost fierbinți amândouă.
Am presărat fisticul măcinat peste baclava, am dat tava la rece și am avut (greu) răbdare până a doua zi. După mintea mea, am pus prea mult sirop. Cei 11 oameni care au mâncat baclavaua, au decis că nu am pus prea mult, pentru că nu există baclava prea însiropată. Să fiți sănătoși.