Ieri l-am sărbătorit pe Mircea Groza. Pentru a marca faptul că a mai întinerit cu un an, ne-a scos în oraș. Am mers într-un loc despre care nu știam că există. În mijlocul orașului, pe Inocețiu Micu Klein, stradă care a intrat în agenda de restaurare a autorităților locale abia recent, se află restaurantul VIA, un local pus pe picioare într-o casă veche, restaurată exemplar. Am petrecut ieri la VIA câteva ceasuri tihnite, până s-a lăsat răcoarea nopții peste noi (apropo, dacă vrei să zăbovești mai mult pe terasă, sub cerul liber, primești o pătură care să te apere de frig). Am stat de vorbă cu bucătarul șef, un maghiar care a trăit și lucrat o vreme în Statele Unite, ne-am întreținut cu proprietara localului și am deșirat povești în jurul mesei cu mâncare senzațională și vin bun.
Chiar dacă intrarea pe strada pietonală nu pare prietenoasă defel, merită să vă luați inima-n dinți și să treceți de clădirile cu apect de ruină.
Pentru că Mircea Groza nu-i oricine, a primit o dispensă, adică a avut voie să ne omenească cu aperitive aduse de el: niște pălincă stoarsă din degete de zeu, de bună seamă, altfel nu-mi explic aroma, și câteva platouri cu tartine cu salată de ou, vinete și brânză de capră proaspătă.
Nu vă uitați că-i înclinată imaginea, nici voi n-ați fi făcut poza mai bine după un ștompel de apă de foc.
După ce am încheiat un scurt armistițiu cu dușmanul din stomac, am purces la studierea meniului. Simplu, elegant, aerisit. Feluri puține, cu nume a căror rostire vine firesc. Mi-a plăcut că bucătarul șef semnează meniul. Era timpul să se întâmple asta și la noi.
Până am comandat noi, s-a lăsat seara și unele dintre pozele făcute de mine nu servesc cel mai bine interesul mîncării din farfurie, dar nicio grijă, mă întorc eu și pe lumină. Aici vedeți pulpe de pui învelite-n prapur și coapte, însoțite de cartofi și sfeclă roșie.
Lângă ele, piure din mazăre, foarte gustos. Cât despre pulpe, vă spun, un vis. Fragede, delicate, suculente, aromate perfect. Trebuie să trec la alte poze, că mă apucă poftele.
Ciorba de oaie cu mărar. Mircea Groza a fost impresionat de ea. Îl cred pe cuvânt și știu că nu-i ușor de impresionat.
Turnedou de vițel cu ciuperci de pădure și ficat de gâscă. De aici am gustat, pot să confirm mmm-urile și ooo-urile din jurul fafuriei.
Eu am comandat piept de rață cu sos de tamarind. Asta mi-a adus aminte de Asia și mâncărurile de acolo. Iar prazul umplut cu piure din cartofi și afine, aromat cu tarhon, mi-a deschis ochii spre orizonturi noi. Idei geniale prin simplitatea lor, care pe mine mă trimit cu gândul într-o direcție: vreau să lucrez pentru omul ăsta (bucătarul șef) o vreme. Poate-l conving să mă primească intern în bucătăria lui.
La desert, cine a mai putut, a comandat lapte de pasăre.
Și orez în lapte. Altfel decât ce știam eu că e orezul în lapte. Foarte bun.
Să nu uit: am fost încântat de lucrurile primite spre degustare. Drobul de miel cu gust puternic și autentic și…
…gemurile din fructe, făcute în bucătăria restaurantului, foarte aromate, foarte bine definite.
A fost o experiență pe care ne-am promis să o repetăm. Pentru că ne-a plăcut, pentru că ne-a făcut să ne simțim normali într-o țară în care e greu să găsești lucruri normale, pentru că am descoperit că mai există preocupare pentru ospitalitate și pentru mâncarea bună. Restaurantul VIA e altceva. Vi-l recomand cu drag.
