PUB
Românilor (inclusiv mie, uneori) le plac pastele „carbonara” cu mult sos, dacă se poate, cu multă smântână. Foarte bine, cu o mențiune: pastele carbonara nu au smântână. Au pancetta afumată (sau alte tipuri de afumătură), au grăsime care poate să provină din unt sau uleiul de măsline (evident, și din porc), au ouă crude și mai au brânză (Parmigiano Reggiano sau Pecorino, pe care le procur în București de la I Regali di Francesca). Un pic de alcool n-a omorât pe nimeni, deci nu-i o tragedie dacă într-un anume moment al preparării scapi în rețetă un strop de vin alb. Piperul negru face parte din rețetă, pătrunjelul nu e necesar dar poate fi o schimbare bună de aromă, dacă te-ai plictisit cumva de rețeta fără pătrunjel. Dacă ai timp mai mult (adică măcar o jumătate de oră) într-o zi, poți să pleci cu povestea asta de la zero. Iată cum:
