Care-i primul gând care-i vine românului (în general) la auzul cuvântului „gogonele”? „Murături”, exact. Dar mititelele și necoaptele foste viitoare roșii (da, știu, m-am amețit și pe mine cu exprimarea asta) au soartă diferită prin alte părți. am mâncat gogonele pane (în Asia), am mâncat gogonele în curry-uri indiene, ba încă am făcut chiar eu o tocăniță de gogonele, atât de bună că nu v-aș lipsi de rețetă, mai ales că-i plin de gogonele peste tot zilele astea. Iată cum am făcut:
Am făcut rost de o bucată de carne. Practic, am cumpărat-o. Mușchiuleț am avut dar poate fi orice bucată de porc ori chiar de pui sau vită (diferă timpul de gătire, atâta tot).
Pentru toate gogonelele astea și încă 4-5 de care n-am avut nevoie, am dat un leu. În piață.
Am tăiat gogonelele și o roșie (pentru mai mult sos), un ardei și carnea în bucăți mari. Am pus împreună cu ele o mână de frunze de pătrunjel. Condimente ori ulei – defel.
Am pus apă în tigaie – până sus- apoi am pus tigaia pe grătar (pentru că am, dar voi puteți fie să o puneți în cuptor și să o lăsați acolo 40 de minute la 180 de grade Celsius fie să o puneți pe foc mic, acoperită, tot 40 de minute).
După ce a scăzut apa, am pus peste tocăniță o lingură de sos hoi sin. Am mai lăsat tigaia la foc cinci minute.
Am obținut o tocană acrișoară, ușor iute (ardeiul a fost așa), foarte gustoasă.
Garnitură nu am făcut, nici nu avea nevoie.
Să fiți sănătoși.
