Aseară am avut prima tentativă de gătit după revenirea în țară. Am încercat o rețetă de curry verde (green curry) cu pui, o mâncare cu gust proaspăt și picant, pe care, cu puțin efort la procurarea ingredientelor, puteți să o faceți și voi. Înainte de a vă arăta rețeta, vreau să le mulțumesc unor oameni tare faini, care m-au ajutat să înțeleg mai bine felul de a găti al thailandezilor (care-s un fel de ardeleni ai Asiei, nu se grăbesc când gătesc și nu se tem să gătească la foc mic – asta nu-i împiedică totuși să-ți aducă mâncarea la masă destul de repede).
Chef Peter e un elvețian care trăiește de 22 de ani în Thailanda, e căsătorit cu o thailandeză, e executive chef la Amari Atrium din Bangkok și vorbește thai ca un băștinaș. E o persoană foarte generoasă și veselă și a fost o bucurie să lucrez alături de el. Am gătit împreună (a făcut pentru noi o supă tradițională thailandeză și am exemplificat în fața camerei grătăritul local cu vită, creveți și legume din piața de dimineață) pentru voi și sper să vă pot arăta filmele cât mai curând. Așadar, mulțumesc, chef Peter.
Se cuvine să-i mulțumesc și lui Veerapong Tangmundee, executive chef la Amari Boulevard, un alt hotel drăguț din Bangkok în care am locuit (apropo, felicitări pentru micul dejun, absolut fantastic). Chef Veerapong Tangmundee și-a rupt din timp și a stat cu mine la o poveste plăcută și instructivă despre bucătăria thai, dându-mi cumva siguranța că voi putea reproduce o parte dintre rețetele pe care mi le-a dat (în scris, pe hârtie, pentru biblioteca gastronomică de acasă) fără să greșesc prea mult, cu ce găsesc în țară.
Încurajat de experiențele faine pe care le-am avut la Amari, am purces la treabă și ieri am făcut asta:
Am cumpărat din supermarket câteva cutii cu lapte de cocos, să-mi ajungă. Am mai luat și niște tăieței chinezești și dacă nu-mi aduceam pasta de curry din Thailanda, o luam și pe asta din supermarket (nu se găsește mereu dar s-ar putea să aveți noroc). Pasta de curry verde conține frunze de coriandru, tulpină de coriandru, semințe de coriandru prăjite și zdrobite, ardei iuți verzi, ghimbir sau galangal (care-i asemănător cu ghimbirul dar are o aromă mai proaspătă), pastă de creveți, pe care nu o găsiți aici dar pe care o puteți face zdrobind cu blenderul o mână de creveți cu o lingură de ulei de pește și o linguriță de sos de stridii.
Pentru mai multă iuțeală și mai multă prospețime am folosit ardei iuți tocați și lăsați la hodină în sos de pește. Thailandezii din sud folosesc ardeii în sos de pește pentru a iuți orice masă iar piperul verde îmi place mie, pentru că-i foarte proaspăt. Am adus o pungă, o parte a devenit negru dar asta nu m-a împiedicat să-l mănânc. Nu cred că veți găsi piper proaspăt în România dar găsiți piper verde în borcan, în supermarket ori în magazinele cu produse orientale. Nu-i esențial în povestea asta, deci puteți sări peste el fără remușcări dacă nu-l găsiți.
Am folosit piept de pui pentru că se pătrunde cel mai ușor. L-am tăiat în bucăți mici.
Am mai folosit ciuperci champignon, câteva rondele de ghimbir proaspăt, o ceapă verde și câteva fire de arpagic (cepșoară). Nu am găsit lemongrass (uneori se găsește) așa că mi-am văzut de treabă fără.
Am pus mai întâi wok-ul la încălzit, am turnat în el puțin lapte de cocos și am adăugat pasta de curry. Am lăsat două-trei minute pe foc mic, să se încălzească și să elibereze aromele dintr-însa.
Am adăugat puiul și o cană de apă caldă (putea fi supă de pui, ar fi fost mai bine) și am lăsat să fiarbă 10-12 minute.
Am pus apoi ciupercile, arpagicul, ceapa verde, piperul și ghimbirul. Am mai adăugat 3 frunze de lămâi (se folosesc des în bucătăria thai, au aromă de lămâie dar nu au acreală, nu se mănâncă decât tăiate foarte fin în salate, se folosesc pe post de aromatizator și pot înlocui lemongrass-ul cu succes, atenție însă, frunzele de lămâi pe care le găsiți atașate de lămâile din supermarket sunt cerate și nu-s bune în mâncare, pentru a obține frunze curate fie creșteți un lămâi, fie dați iama în lămâii ornamentali ai neamurilor, cum am făcut eu). După ce am turnat în wok și restul de lapte de cocos, am mai stors o lămâie verde peste mâncare și am mai lăsat pe foc două minute, să se întrepătrundă frumos toate mirosurile și gusturile cele bune.
Apoi am mâncat.
Am rememorat ușor zilele de expediție datorită gustului.
Cu puțin curaj, ați putea face și voi asta. Succes, dragii mei.
Unii dintre meseni au avut nevoie de un supliment de capsaceină. Am fost mai mult decât bucuros să văd broboane de transpirație pe frunți. Să fiți sănătoși.
