Dulce de leche

Când am văzut rețeta aceasta într-una dintre cărțile lui Jamie Oliver, acum trei sau patru ani, mi-am spus întocmai ca primul ardelean care a văzut o girafă: no, așe ceva nu să poache să egziste! Mi s-a părut puțin probabil să poți face una ca asta (pe care o veți vedea mai jos) fără să redecorezi� bucătăria cu resturile unor cutii de conservă explodate. Răscolit de curiozitate de ani de zile, am țopăit de bucurie ca un copil în fața raftului cu lapte condensat dintr-un hypermarket spaniol. Sigur, rețeta se poate duce la capăt și cu lapte normal dar durează foarte mult și …de ce să stai arestat lângă oală două ore și jumătate când poți lăsa oala singură, să-și facă treaba și tu pe a ta?

Din păcate (ori din fericire), în România veți fi nevoiți să faceți rețeta (dacă vi se face poftă) în modul clasic, amestecând într-o oală cu lapte și mult zahăr (1 cană mare de zahar la un litru de lapte) până obțineți dulce de leche, dulcele tradițional al spaniolilor, argentinienilor, uruguayenilior și chilienilor. Asta pentru că laptele condensat nu se vinde la noi în cutii de metal ci doar în cutiuțe de plastic dozate ce pentru cafea. În Spania am găsit lapte condensat în cutii de 200, 250, 500 și 1000 de mililitri.

Am luat două cutii de 1 litru și am trecut la treabă.

Am dat jos hârtia de pe cutiile de lapte, le-am pus într-o oală cu apă rece, le-am acoperit cu un prosop de bucătărie care ar fi trebuit să le protejeze împotriva încălzirilor bruște și rapide (ceea ce a și făcut) și am pus oala pe foc(mic, mic).

Dacă ții focul mic și nu te grăbești, cutiile nu se dezintegrează (știți că există recomandarea de a nu pune cutii de conserve pe foc), bucătăria scapă iar tu obții asta:

Dulce de leche e o cremă groasă, vâscoasă, cu gust și aspect de caramel

Se folosește la prăjituri, se poate combina cu fructe sau se poate mânca așa cum e.

Vă mai amintiți gustul bomboanelor de lapte care se găseau în băcăniile comuniste? Acela e gustul.

Să fim sănătoși.

When I saw this recipe in one of Jamie Oliver’s book, three or four years ago, I told myself just what the first man from Ardeal told himself when he saw a giraffe: this can’t be! I thought that doing this (you’ll see below) without redecorating the kitchen with remains of exploded cans was highly unlikely. Since I’ve been burning with curiosity for years, I started jumping for joy as a kid in front of the shelf with condensed milk, in a Spanish supermarket. Of course, this recipe can be made with normal milk, but it takes very long and…why would you spend two and a half hours watching a pot when you can leave the pot to do its job while you do yours?
Unfortunately (or fortunately), in Romania you will be forced to make the classic recipe (if you have a craving), by stirring in a pot with milk and a lot of sugar (1 big cup of sugar for a liter of milk) until you obtain dulce de leche, the traditional Spanish, Argentinian, Uruguayan and Chilean dessert. This is because our supermarkets don’t sell condensed milk in metal cans, just in small plastic boxes designed for coffee. In Spain, I found condensed milk in cans of 200, 250, 500 and 1000 milliliters.
I got two 1 liters cans and I got to work.

I removed the paper from the condensed milk cans which I put in a pot of cold water, I covered them with a kitchen towel that should have protected them against sudden and fast heat spikes (which it did) and then I placed the pot on the stove on low (very low) heat.

If you keep the heat low and you don’t rush things, the cans won’t disintegrate (you know about the recommendation not to put cans on fire), the kitchen gets away with it and you obtain this: