Când am văzut reÈ›eta aceasta într-una dintre cărÈ›ile lui Jamie Oliver, acum trei sau patru ani, mi-am spus întocmai ca primul ardelean care a văzut o girafă: no, aÈ™e ceva nu să poache să egziste! Mi s-a părut puÈ›in probabil să poÈ›i face una ca asta (pe care o veÈ›i vedea mai jos) fără să redecorezi bucătăria cu resturile unor cutii de conservă explodate. Răscolit de curiozitate de ani de zile, am È›opăit de bucurie ca un copil în faÈ›a raftului cu lapte condensat dintr-un hypermarket spaniol. Sigur, reÈ›eta se poate duce la capăt È™i cu lapte normal dar durează foarte mult È™i …de ce să stai arestat lângă oală două ore È™i jumătate când poÈ›i lăsa oala singură, să-È™i facă treaba È™i tu pe a ta?
Din păcate (ori din fericire), în România veți fi nevoiți să faceți rețeta (dacă vi se face poftă) în modul clasic, amestecând într-o oală cu lapte și mult zahăr (1 cană mare de zahar la un litru de lapte) până obțineți dulce de leche, dulcele tradițional al spaniolilor, argentinienilor, uruguayenilior și chilienilor. Asta pentru că laptele condensat nu se vinde la noi în cutii de metal ci doar în cutiuțe de plastic dozate ce pentru cafea. În Spania am găsit lapte condensat în cutii de 200, 250, 500 și 1000 de mililitri.
Am luat două cutii de 1 litru și am trecut la treabă.
Am dat jos hârtia de pe cutiile de lapte, le-am pus într-o oală cu apă rece, le-am acoperit cu un prosop de bucătărie care ar fi trebuit să le protejeze împotriva încălzirilor bruște și rapide (ceea ce a și făcut) și am pus oala pe foc(mic, mic).
Dacă ții focul mic și nu te grăbești, cutiile nu se dezintegrează (știți că există recomandarea de a nu pune cutii de conserve pe foc), bucătăria scapă iar tu obții asta:
Dulce de leche e o cremă groasă, vâscoasă, cu gust și aspect de caramel
Se folosește la prăjituri, se poate combina cu fructe sau se poate mânca așa cum e.
Vă mai amintiți gustul bomboanelor de lapte care se găseau în băcăniile comuniste? Acela e gustul.
Să fim sănătoși.