Am făcut rețetarele pentru proiectul Viața la grădi, susținut de Primăria Cluj Napoca. Am făcut peste 100 de rețete pentru 40 de zile, 3, poate 4 dintre ele repetându-se într-o formă sau alta, adică am încercat să ofer varietate în meniu, respectând indicațiile domnului profesor Nicolae Hâncu și ale echipei dânsului. Meniurile au fost aprobate, urmează să transcriu rețetarele și să le atașez poveștile de rigoare apoi acestea vor ajunge din nou la echipa domnului Hâncu pentru revizuirea finală și vor fi urcate pe site-ul www.viatalagradi.ro (funcțional din 5 Septembrie anl acesta). Practic, asta a fost. Întrebarea e: ce urmează?
Urmează o perioadă de așteptare pentru autoritățile statului. Trebuie să se pună de acord asupra necesității implementării proiectului, să găsească un cadru legislativ și bani pentru implementare. Asta ar putea să dureze un an. Pentru mine proiectul e mult prea important și din fericire n-am limitările statului, pot să mă mișc mult mai repede. Voi rămâne cumva la dispoziția municipalității și a comunității (asta înseamnă că mă vor putea găsi ușor când vor avea nevoie de mine) însă până atunci voi încerca să implementez meniul acesta de opt săptămâni într-un modul de trei grădinițe ce vor fi selectate în primul rând în funcție de dorința lor de a participa la acest experiment. Cum voi face asta? Desigur, nu singur. Am găsit o fundație (Fundația Danis pentru dezvoltare managerială – și, apropo, mulțumesc Ioana pentru că ai ales să-ți bați capul cu treaba asta care numai ușoară nu e) care să mă ajute. Am scris împreună un proiect pe care-l trimitem azi (poate am și făcut asta deja, depinde la ce oră citiți) sub forma unei scrisori de intenție către Raiffeisen Comunități, pentru că vrem să participăm la concursul de granturi pentru bloggeri pe care l-a lansat Raiffeisen Bank (vezi pagina de Facebook și dă un „like”, o să am nevoie de ajutorul tău în curând). Revenind la „cum?”: dacă vom câștiga grantul (5000 de Euro), vom pune banii în circulație, adică îi vom cheltui pentru a implementa meniul în cele trei grădinițe selectate de noi. Banii vor fi cheltuiți pe cursuri cu bucătarii, ingrediente pentru aceste cursuri, întâlniri cu părinții și demonstrații, workshop-uri cu copiii din cele trei grădinițe și cu educatoarele care au grijă de ei (adică o să-i învățăm despre mâncare, despre originea și importanța ei).Vom face (specialiști antrenați pentru asta, nu eu) cursuri cu directorii și administratorii grădinițelor, din care ei să învețe cum să mențină programul și după ce ne vom încheia noi munca iar apoivom monitoriza progresele programului. Asta pe scurt. Pe lung, e mult de spus și foarte mult de lucru. Vom începe în Octombrie și vom încheia la sfârșitul anului, cu o perioadă de evaluare și raportare în luna Ianuarie. Toate astea, desigur, dacă vom câștiga banii oferiți de Raiffeisen (habar n-aveți cât îmi doresc să câștigăm). În curând vă voi cere sprijinul, așa că, rămâneți pe aproape și țineți minte numele proiectului : FARFURII CURATE. Adică farfurii în care mâncare e una curată, obținută cu grijă și din cele mai bune ingrediente posibil. Farfurii pe care copiii le-au lăsat curate pentru că mâncarea a fost ATÂT de gustoasă.
Ce ar trebui să iasă de aici? În primul rând, un exemplu și un model de implementare pe care să-l poată aplica cine dorește. Apoi un exemplu pentru autorități, pe care nu le pot învinui de nimic dar despre care știu sigur că au posibilitatea de a se mobiliza ceva mai bine – desigur, cu anumite riscuri. Cred că dacă am alege cu toții doar variantele absolut sigure, am deveni niște triști și niște plictisitori. În concluzie, le mulțumesc celor din Primărie pentru că m-au implicat în Viața la grădi, le voi sta la dispoziție pentru următorii pași ai programului atunci când vor fi făcuți. Îi mulțumesc domnului profesor Hâncu pentru suport și promit să-l caut curând pentru sfaturi. Vă mulțumesc și vouă pentru că ați avut răbdare să citiți așa o poveste. Eu n-am cum să mă opresc aici și nici nu vreau să iau o pauză, simt că le datorez ceva celor care au comentat la primele postări despre proiect (aici, aici, aici) și au început să spere. Și nu doar lor. Să fiți sănătoși.
