Din cauza unor plobleme de spațiu locativ, am urcat grătarele în mașină și le-am expediat la tata. Pe amândouă. Dacă nu se petrece cine știe ce grozav cataclism, tot acolo o să le și găsesc. Weber-ul cu gaz a îndurat multe de când a ajuns la mine, a străbătut Europa într-o remorcă, a fript mici, cârnați și coaste în Franța, sute de kiograme de mușchiuleț pentru corporatiști în team-building-uri și mii de frigărui satay. Încă pornește la prima apăsare de buton și, cu excepția câtorva zgârieturi făcute de oameni neatenți ori nepăsători, se prezintă într-o formă excelentă. Nu, nu vreau să-l vând, doar îl laud. Acum, despre ce am fript pe dânsul la ultima întâlnire:
Am cumpărat trei felii de vrăbioară pe care le-am uns cu puțin ulei de măsline. Am presărat peste ele boabe de coriandru, am lipit de ele și câteva frunze de coriandru și le-am lăsat să zacă în felul ăsta câteva ceasuri.
Am tăiat dovlecelul ce avea să devină garnitură, în felii, pe lungime.
La-m lăsat să se marineze puțin într-un amestec de sare, piper, pătrunjel, usturoi și ulei.
Când a venit vremea, am încins grătarul și am fript carnea câte 4 minute pe fiecare parte.
Dovlecelul a stat un minut și jumătate pe grătar, cu totul.
A fost bun.
Să fiți sănătoși.
