Micul dejun de ieri a prilejuit o nouă invenție (stați liniștit, nu cred că am inventat ceva cu adevărat, așa le spun eu lucrurilor pe care nu le-am mai făcut ori pe care le fac fără să gândesc, din impuls). Fiersesem câțiva cartofi noi, nu prea mari, recoltați din propria-mi grădină (vă dați seama că asta-i face mult mai buni decât ar fi fost niște cartofi de la piață) pentru grătarele de la prânz și am decis să sacrific 4-5 dintre ei pentru micul dejun.
Am pus tigaia antiaderentă pe foc, am pus cartofii în tigaie și i-am zdrobit ușor pe fiecare, cu o furculiță (erau fierbinți). I-am lăsat acolo și am bătut două ouă cu o linguriță de parmezan ras. Am pus câte o lingură din acest amestec peste fiecare cartof și am pus un capac peste tigaie. După patru minute am stins focul, am luat capacul și am pus cartofii pe farfurie. Nu i-am întors, nu am prăjit oul, nu am pus sare (pusesem în apa în care am fiert cartofii iar parmezanul e sărat).
Am presărat peste cartofi un amestec de semințe de susan, oregano și piper.Mai jos vedeți cum arată pe partea care a avut contact cu tigaia fierbinte.
Roșiile-s tot din grădina mea. Cumva, merită să mă trezesc înainte de ora 7, să-mi ud grădina. Să fiți sănătoși.
