Clătitele-s niște foi subțiri din aluat simplu (scrob). Pot fi mai dulci sau mai sărate, în funcție de umplutura care le e destinată. Nu mai știu la ce vârstă am învățat să fac clătite dar cred că eram destul de mic și probabil am făcut câteva mii până acum. Am avut o perioadă în care mâncam câte un tort de clătite în fiecare săptămână. Mie mi se pare că-mi ies destul de bine. Și alții aua ceeași părere. Adică e ușor să le faci, asta vreau să spun. Totuși, mulți oameni îmi spun că nu le ies clătitele. Hai să vă spun cum le fac eu și-mi ies de fiecare dată:
La o cană de făină albă pun o jumătate de litru de apă minerală, trei-patru linguri de lapte, o pișcătură de sare, o lingură de zahăr, o lingură de ulei, un ou sau două. Amestec bine cu un tel sau cu mixerul. De cele mai multe ori, cu un tel, cantitatea e mică. În aluatul de clătite pe care l-am folosit pentru clătitele din imaginile de mai jos, am pus și niște levănțică. Uneori pun scorțișoară, alteori semințe de vanilie. Sau anason zdrobit în mojar. Pentru că-mi place să mă joc cu aromele. Cât despre umpluturi, ceru-i limita. Ieri am făcut zece clătite pe care le-am umplut cu gem de gutui, dulceță de cireșe, dulceață de măceșe și gianduja.
