Pentru povestea de zi e bun orice fel de pește cu carne albă, fie el oceanic, de râu sau baltă. Sau de cultură (peștele provenit din pescuit e tot mai rar, lucru care, să fiu sincer, nu mă deranjează defel, poate că nu strică o pauză în exploatarea peștelui sălbatic). Eu am folosit fileuri, vă recomand să faceți la fel, scade timpul de preparare, scade timpul de gătire cu totul și, în plus, din carcase (dacă filetați singuri peștele) puteți face supă de pește, delicioasă. Atenție însă la oasele din file, ele se regăsesc de cele mai multe ori în zona mediană, pot fi simțite ușor cu degetele și pot fi extrase ușor cu o pensetă.
Înainte de a pune peștele pe țepușă, presărați peste el sare de mare din belșug și lăsați-l cu pielea în jos, măcar 30 de minute. Sarea va deshidrata peștele destul de repede și destul de mult, în regiunea superficială. Ștergeți apoi peștele cu un șervețel și aveți grijă să fie uscat pe ambele părți. Astfel se va lipi mai puțin de grătar sau tigaie. Puteți să-l ungeți ușor cu ulei de măsline și să-l condimentați cu piper zdrobit în granule mari.
Frigeți-l cîte două minute pe fiecare parte (trei, dacă aveți un file mai gros de doi centimetri). Asezonați cu sos de lămâie, pregătit ca aici. Serviți cu cartofi, orez, mazăre sau salată. Să fiți sănătoși.
