Ieri am avut oaspeți, am grătărit, am povestit niște beri și la urmă, după ce s-au așezat toate, am îndrăznit să mâncăm un desert răcoros, ușor acid (curăță bine vălul palatin și te pregătește pentru o sticlă de vin, dacă mai ai unde s-o pui), foarte parfumat și extrem de simplu de făcut. Atât de simplu încât nici nu te-ai gândi la asta. Dar decât să vă amețesc cu vorbe, nu ar fi mai bine să vă arăt ce și cum?
400 de grame de smântână acră, obișnuită. Adică nu smântâna pentru frișcă pe care v-o tot recomand ci una absolut banală, cum găsiți aproape oriunde.
Cinci linguri de zahăr.
Cam 600 de grame de căpșune
Am bătut smântâna și zahărul cam 4-5 minute, până când s-au dizolvat toate cristalele de zahăr. Am obținut o frișcă nu foarte tare însă foarte cremoasă, cu gust dulce-acrișor, gustul pe care-l avea orice frișcă înainte de 1989, gust de copilărie și veselie fără griji. Mă tot întrebe de ce nu am făcut asta în ultimii ani (cred că ultima dată când am făcut frișcă din smântână acră era 1999 și am folosit-o pentru a acoperi un tort de clătite).
Nu mi-a mai rămas decât să împreunez fructele și frișca.
Dacă vreți să-i dați desertului o notă de „desert pentru oameni mari”, țineți căpșunele în vin spumant cu gheață, cam un sfert de oră. Dacă mănâncă și copiii, nu folosiți vinul.
Să fiți sănătoși.
