Sunt întrebat adesea ce mănânc de obicei. Sau care-i mâncarea mea preferată. De cele mai multe ori, răspunsurile mele atrag ridicări din sprâncene și surprindere. Am auzit destul de des fraza „aaa, credeam că ăștia așa ca tine, care gătesc tot felu’ de bunătăți, mănâncă doar lucruri sofisticate”. Mă întreb de multe ori de unde vine ideea asta, mai ales pentru că gătitul meu nu e sofisticat, mâncarea mea e (sau vrea să fie) simplă, fără încărcături inutile. În fine, ideea e că nu aș mânca toată ziua scoici Saint Jaques îmbăiate-n Porto și gătite sous-vide, prefer să mă bucur de o roșie bună, o bucată de brânză, o salată de vinete cum făcea mama sau de niște cârnați pe grătar, cu muștar sau alt sos iute, așa cum am făcut pe 1 Iunie.
Am cumpărat niște cârnați (bratwurst) din carne de porc (90% porc, 10% diverse mirodenii, precis niște apă, precis conservanți, oricum, destul de cinstiți). Fierți.I-am perpelit deasupra jarului, un sfert de oră (jar potolit), pe toate părțile.
Din cuptor au ieșit cartofii noi (spălați bine, stropiți cu ulei, copți o oră la 180 de grade Celsius, presărați cu sare grunjoasă după ce au fost scoși din cuptor).
Salata simplă, din roșii gustoase, ceapă și castravete, sărate lejer și amestecate cu ulei de floarea soarelui și doi stropi de zeamă de lămâie (roșiile au fost chiar dulci, aveau nevoie de sprijin). O linie de muștar, o linie de Sriracha, gata prânzul.
Mi-a făcut bine. M-am simțit bine, m-am bucurat. Asta nu se poate plăti cu nimic. Să fiți sănătoși.