Clujul, oraș frumos, civilizat și cultural, are, ca orice loc în care trăiesc oameni, conflictele sale, roblemele sale, rușinile și necazurile sale. Are, din fericire, și exemple de solidaritate, de altruism și de omenie. Să vă spun: în fiecare zi de Marți, Piața Muzeului atrage oameni atât de necăjiți încăt n-au după ce bea apă. Vin acolo pentru mâncare, și-s câteva sute. Călugării franciscani au reușit cumva să canalizeze donațiile comunității către acești oameni care, o dată pe săptămână, primesc ajutorul de care au nevoie. Intereseându-mă de soarta acestor oameni, am ajuns la asociația care organizează acțiunea O masă caldă, acțiune prin care, cu multă muncă voluntară și cu fonduri puține, câțiva tineri inimoși reușesc să puna săptămânal 150 de porții de mâncare caldă în fața unor oameni care nu pot face asta pentru ei înșiși (puteți sprijini acțiunea prin donații aici: RO83BTRLRONCRT0247298402 Soc. Studenteasca de Stiinte Politice, SWIFT BTRLRO22).
Vă spun drept, aș prefera ca toate acțiunile mele de voluntariat să rămână anonime, aș fi mai împăcat sufletește. Pe de altă parte, știu că datorită expunerii de care am parte, pot atrage alți oameni care doresc să ajute dar nu ștu cum, pot atrage fonduri care altfel ar rămâne nefolosite sau s-ar transforma în poșete scumpe ori partide de golf fără miză. Din acest motiv am decis să scriu și despre O masă caldă, și despre ce urmează să fac azi, după prânz.
După ora 14.30, bucătăria uneia dintre cantinele Primăriei va permite accesul voluntarilor care vor găti pentru 50 de persoane, de toți banii. Toți banii fiind 100 de le (una sută lei). Acum, gândiți-vă ce cumpărați de 100 de lei din supermarket, în ziua voastră de aprovizionare, apoi imaginați-vă ce mâncare ați face din 100 de lei pentru 50 de oameni. Greu, nu? Vă spun ce voi face eu după ce termin de scris acest articol:
Merg la piață și cumpăr cartofi noi (în supermarket costă 2 lei kilogramul, cred că la piață mă voi descurca să obțin ceva mai aproape de un leu). La bucătărie, spăl cartofii bine de tot. Coaja rămâne pe ei, e gustoasă și hrănitoare.
O să mai spăl și niște usturoi verde, ceapă verde, pătrunjel, mărar și tarhon.
Amestec cartofii cu o parte dintre verdețuri, îi stropesc cu ulei și-i pun la cuptor pentru o oră la 180 de grade Celsius.
Îi scot din cuptor, îi amestec cu ceapă și usturoi mărunțite, presar sare peste ei și-i mai pun 10 minute-n cuptorul încins.
Dacă mă descurc cu banii, mai pun lângă cartofiniște afumătură sau niște brânză.
Dacă rămân bani și pentru roșii (mă îndoiesc, sincer), pun și roșii.
Cam așa-i viața pentru unii oameni. Poate n-ar strica să fim recunoscători pentru ce avem azi, respectiv pentru faptul că o bucată de brânză și o roșie au cum să ajungă pe masa noastră chiar dacă dăm un leu și 50 de bani pe un kilogram de cartofi.
Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.
