Bucătăria grădinii de pe strada Toamnei (No. 101) e foarte prietenoasă. Ne-am simțit bine acolo, Tătaru și cu mine. Am încercat să facem mâncare bună și interesantă. Am plecat cu impresia că am și reușit. Povestea pe scurt e așa: am ajuns în fața porții la ora 9 dimineața, am început să gătim la 9 și jumătate, am terminat de gătit/servit pe la 9 și jumătate seara. O zi bună în viața unui bucătar se socotește în numărul farfuriilor goale care se întorc din sală – din grădină, în cazul de față. Ziua noastră a fost una foarte bună.
Destul cu introducerea, că se face târziu și am un meniu de pregătit (am luat un proiect nu în Cluj, dar vă spun despre asta mai târziu). Să vă spun despre mâncarea servită sâmbătă la Escargot: antreul delicat și aromat, un carpaccio de sfeclă marinată cu oțet balsamic cu aromă de pere, susan negru și anason, mușchi de porc tăvălit în mirodenii zdrobite, copt bine, tăiat în felii subțiri și, ca să le lege ceva pe toate astea, o emulsie delicată de grapefruit.
Ca să ne încălzim puțin simțurile, am transformat clasicul gulyas în ceva ce strămoșii n-au mâncat niciodată în călătoriile lor păstorești (ori ba): am făcut o cremă în care nu am pus cartofi dar am pus smântână dulce, boia iute, ierburi aromate cât cuprinde, ouă de prepeliță închegate-n apă fierbinte, crutoane aromate, lemongrass și bucățele de vițel trase la tigaie cu ulei de măsline și levănțică. Foarte bun.
După gulyas a urmat berbecuțul. Mușchi rumenit pe toate părțile în tigaie cu sare de mare și piper, învelit într-o crustă făcută din coriandru, pătrunjel, busuioc și pesmet, copt doar cât trebuie ca să rămână rozaliu în mijloc și fraged, așa cum trebuie să fie un mușchiuleț cumsecade. Pus pe pat de hummus făcut din năut fiert cu sare și foi de dafin, iaurt gras de bivoliță, busuioc, usturoi, chimion și pastă de susan. Lângă el, înghețată de sfeclă roșie și hrean și un sirop incredibil de aromat, făcut tot de noi, tot din sfeclă.
Pentru desert am făcut tartă cu ciocolată belgiană (am ales să facem tarte mai mici, mult mai mici) în care am pus levănțică și piper roz, înghețată de mentă și sos de fructe de pădure.
Prietenul Ciprian Tătru a fost unde-i e locul, adică la înălțime. Spre seareă, după ce s-a domolit iureșul, s-a jucat un ceas de vreme cu platingul, făcând un aranjament diferit pentru fiecare farfurie ce părăsea bucătăria. Răzvan Exarhu a fost o gazdă foarte bună, fix așa cum știam că va fi. Oaspeții, cuminți și răbdători, lucru pentru care suntem recunoscători.
Le mulțumesc tuturor pentru ocazie, mulțumesc Nemox România pentru mașina cu care am făcut toată înghețata servită sâmbătă și soției mele pentru ceasul pe care mi l-a dăruit a doua zi (asta nu trebuia să o scriu, vreau doar să văd dacă-mi citește postările):). Să fiți sănătoși.
