Cititorii site-ului www.bucatarulunisol.ro au votat săptămâna asta cu mălaiul dulce. Vor să vadă (unii pentru prima oară, pun pariu, alții într-o nouă prezentare, știu sigur) rețeta de mălai dulce. Treaba asta mă cam unge la suflet, ca să zic așa. E o moștenire de familie și de neam mălaiul dulce, îl știau bunicile, îl mai știu unele mame și pe alocuri îl mai știu nepoții bunicilor pomenite mai sus. Țin mult la desertul ăsta țărănesc și mi-ar părea tare rău să se piardă.
Așa cum se făcea el pe vremuri, cu oloi din greu ori cu unsoare și cu mălai din cel dur, nu prea mai e pe placul generațiilor tinere (e testată asta, nu scriu din burtă). Eu am tot făcut în ultimii ani și mi-am tot jucat cu rețeta tradițională până am obținut un soi de chec pufos dar care păstrează linia tradițională și din care, dacă mănânci, răsar amintiri cu bunicii de la țară.
Ingredientele (respectați proporțiile și o să iasă bine): o cană de mălai din cel obișnuit, pentru mămăligă, o cană de făină de grâu pentru cozonac, o cană de griș din grâu, două treimi dintr-o cană de zahăr plus un plic de vanilie Bourbon. Un ou, o jumătate de plic de praf de copt, o cană de iaurt, o lingură de ulei de floarea soarelui (Unisol are gust pronunțat de ulei de floarea soarelui și se potrivește cu ideea de tradițional, dacă mă întrebați pe mine).
Am amestecat prafurile într-un vas. Am pus și o pișcătură de sare.
Am pus iaurtul, uleiul, oul și o jumătate de cană de lapte dulce în vas. Am amestecat cu un tel.
Compoziția trebuie să curgă de pe tel.
Am turnat compoziția în forme mititele și am „plantat” vișine din compot în fiecare formă.
Am copt mălaiul dulce 35 de minute la 180 de grade Celsius. Cuptorul era deja cald când am pus formele în cuptor.
Ca să mă asigur că mălaiul e copt, am făcut testul cu scobitoarea. Adică am înfipt o scobitoare din lemn în mălai. Când a ieșit curată am știut că-i copt destul.
Cam asta a fost. Să fiți sănătoși.
Să nu uit: intrați pe bucatarulunisol.ro și votați rețeta pe care vreți să o vedeți interpretată de mine.
