Paste cu brânză și piper

De fiecare dată când doresc să fac ceva rapid și gustos îmi îndrept atenția spre bucătăria italiană. Au ei un anume vino-ncoa’ culinar … bucate simple fără a fi simpliste. De data asta m-am apucat de “Pasta cacio e pepe”, un mod de a servi pastele tradițional din zona Romei, rețetă soră cu foarte renumita “Pasta carbonara”.

Tradiția a consacrat Pecorino Romano ca fiind brânza (cacio) ce se folosește în această rețetă și bine a făcut deoarece gustul acesteia este superb.
Eu am “profanat” nițel tradiția dorind să termin și niște capete de Parmigiano Regiano pe care le-am ras și le-am amestecat cu Pecorino.

De data asta am folosit paste de casă pe care le-am făcut dintr-un ou cu 100 de grame de făină, dar la fel de bine mergea și cu paste din grâu dur (grâu arnăut îi mai zice pe la noi).

În timp ce așteptam să fiarbă apa, am ras brânza și am amestecat-o cu piper negru proaspăt măcinat.

Cu un minut înainte de a scurge pastele, am luat un polonic din apa în care fierbeau și l-am amestecat într-o tigaie cu brânza. Am pus tigaia la foc mediu amestecând energic pentru a crea un sos omogen. Ulterior am aruncat în acest sos pastele scurse de apă, am mai amestecat câteva secunde la foc mic după care am așezat pastele în farfurii și m-am bucurat de gustul extraordinar.

Tips and tricks:

– Când dați de partea tare din Parmigiano sau Grana, luați în considerare că nu este vorba de o crustă cerată, deci este comestibilă. Eu păstrez acele cruste și le fierb câteva minute când fac supă de vită; astfel se transformă într-o delicatese.

– Când scurgeți pastele, păstrați apa în care au fiert. Astfel, dacă vi se pare că aveți un sos prea gros puteți să mai completați cu puţină apă.

– Dacă aș fi folosit paste din grâu dur, aş fi scurs pastele cu unu – două minute înainte de timpul menționat pe ambalaj. Astfel, rămân “al dente” și după ce le mai țin pe foc împreună cu sosul.