Nu sunt cel mai mare fan al mielului. Nu mă dau pe spate nici preparatele care au la bază mielul de Paşte, Pasah, Easter, Ostern şi alte astfel de variaţii. Singurele bucăţi cu adevărat bune (din punctul meu de vedere) sunt cotletele de miel la grătar şi o parte din pulpă, gătită întreagă cu usturoi şi rozmarin.
La mine în familie există tot timpul un surplus de friptură, drob şi alte lucruri de acest gen, pe care tineretul nu prea se înghesuie să le mănânce şi care trebuie mereu “transformate” în ceva mai apetisant, a doua sau a treia zi de Paşte.
Totul începe cu nişte friptură la care nu pofteşte nimeni (cam 1 kg), două cepe mici şi un morcov mediu – chestii pe care le aveam prin casă. Pe toate astea le-am dat frumos prin maşina de tocat veche, dar grozavă a bunicii. 
Am mutat apoi acţiunea la aragaz. Am pus o cratiţă cu ulei pe foc şi am purces la „sotarea superficială” a amestecului miel-ceapă-morcov la care am mai adăugat nişte sare, piper, cimbru şi puţină boia dulce. După vreo 5 minute sau când am considerat că erau relativ sotate, am adăugat ingredientele „secrete”: o cantitate generoasă de ketchup, o mână de pătrunjel şi puţin sos de soia. Am amestecat şi am ţinut totul pe foc încă un minut, după care am oprit aragazul şi am aprins cuptorul.
Înainte să fiu pus la zid pentru adaosul de ketchup, aş vrea să precizez că, sincer, nu prea îmi pasă de părerea nimănui, atâta timp cât mie îmi place rezultatul şi, mai ales, dacă persoana în cauză care mă arată cu dejtu’ nu a încercat niciodată respectiva combinaţie.
Ce nu v-am zis, dar nu este încă prea târziu e că atunci când m-am apucat de treabă, am pus 1 kg de cartofi la fiert, pe care i-am făcut piure, adăugând o groază de unt, nişte sare şi nişte piper.
La asamblare a fost simplu – amestecul de carne jos, piureul sus. Pentru culoare şi gust, am răzuit deasupra nişte caşcaval şi apoi am făcut vânt preparatului în cuptor. Foc mediu 30 de minute (180 de grade) şi foc mare încă 10 minute (200 de grade).
După 40 de minute, am scos din cuptor vasul în care am copt opera de artă şi am lăsat-o 5 minute (asta fiind maximul răbdării mele) să îşi tragă sufletul.
După fix 300 de secunde de aşteptare, am băgat lingura în vas şi apoi în gură, unde am descoperit o crustă crocantă, piure moale dedesubt şi carne de miel delicioasă. Tineretul m-a aprobat urmându-mi exemplul, iar eu m-am aplaudat singur, dar doar cu o mână, pentru că eram prea ocupat cu cealaltă să duc mâncarea la gură.
Spor la salvat fripturi de miel.
Text&Foto: Mihai Petrișor
www.mihaipetrisor.ro
