Tonul e un pește destul de scump. O experiență la restaurant poate fi demoralizator de scumpă pentru mulți oameni, una acasă, ceva mai ieftină (dar nu cu mult). Dacă vă place peștele, poate ar fi bine să o încercați și pe asta, măcar o dată.
O să încep povestea de la garnitură spre piesa principală. Piureul de păstârnac e ușor de obținut. Unul deosebit e cel făcut din păstârnacul copt la foc domol, măcar două ceasuri. Capătă gust de nucă, miros de prune uscate ori de dovleac copt și culoare crem pe când e gata. O jumătate de kilogram de păstârnac copt, două pișcături de sare, 100 de mlilitri de smântână dulce și 100 de grame de unt topit, puse în blender și omogenizate, vor fi o parte din garnitura ta. Ciupercile shimeji vor fi cealaltă parte. Se găsesc la Metro, Mega Image Concept Store și probabil și prin alte părți. Acum, peștele.
Tonul e supranumit vita mărilor, poate și pentru că are o carne ce se pretează la gătitul pe grill mai bine decât alte soiuri de pește. Ca preț, e comparabil cu vita de bună calitate. Am pregătit bucata mea așa: am presărat-o cu fulgi de sare de mare și cu frunze de cimbru. Am zdrobit și câteva alune, să tăvălesc carnea prin ele după frigere.
Am încins o tigaie stropită cu puțin ulei. Am pus peștele în ea, odată cu ciupercile.
Am fript peștele câte 10 secunde pe fiecare parte. Ciupercie n-au avut nici ele nevoie de mai mult timp.
Am tăvălit bucata de pește prin alunele zdrobite.
Da, așa trebuie să rămână, crud în mijloc. Dacă-l vrei bine făcut, scutește-te de cheltuială și cumpără o conservă cu 8 lei, o să fie același lucru.
Sigur că nu-i singurul fel în care puteți găti o bucată de ton, dar ar putea fi un început simplu.
Dacă vă întrebați despre sosurile din farfurie: cel cărămiziu e Sriracha (ardei iute și usturoi), celălalt e un piure de căpșuni făcut de mine. Am considerat că se potrivesc acolo, n-am greșit.
Dacă o să mai fac? Da, mă bate gândul.
Cred că-i destul pentru azi.
Să fiți sănătoși!
