Nu mă întrebați cum mi-a trecut prin cap un așa titlu la postarea de azi. Poate că n-a început cafeaua a-și face efectul în sistemul meu. Și poate că-i mai bine așa. Zilele trecute am pregătit un antreu care arată într-un fel, are gust grozav și sparge monotonia de pe orice masă. E ușor de făcut și e ușor să-ți impresionezi prietenii cu el. În consecință, cred că poate fi o opțiune pentru oricine (unde mai pui că-i și vegetarian).
Tartinele (mă refer la bază) sunt bucăți de pâine care pot fi tăiate oricum, după fantezie și mijloace. Pentru că am un inel, eu le-am tăiat sub formă de disc. Le-am stropit cu ulei de măsline și le-am pus în cuptor pentru zece minute, să se întărească ușor.
Cu roșiile uscate a fost și mai simplu, erau …uscate deja și puse la păstrare în ulei. Le găsiți în orice supermarket.
Nici cu ciupercile n-a fost greu. Champignons, șterse cu un burete uscat (nu le spăl că n-am de ce, nu le dau jos coaja că e păcat, muncesc mult și le stric și gustul pe deasupra), tăiate în sferturi și aruncate într-o tigaie încinsă, stropite cu ulei și rumenite două minute.
După două-trei minute am pus peste ciuperci o linguriță de sos de stridii (dacă nu găsiți, folosiți un sos de soia mai dens), o mână de frunze de pătrunjel tocate și câteva frunze de rozmarin. Am amestecat bine și după încă un minut am luat ciupercile de pe foc și le-am pus pe tartină. Am stropit fiecare tartină cu sosul lăsat de ciuperci și…gata. Să fiți sănătoși.
