Nu e o supă asiatică făcută după o rețetă de la mama ei, e un bol rezultat din exploatarea cuminte a unor dorințe la fel de cuminți: să fie simplă, să fie aromată, să fie gustoasă. O supă dulce-acrișoară, cu pui și alte lucruri. Iată ce și cum:
Am pus în wokul de fontă cam trei litri și jumătate de apă. În apă, o mână de hribi uscați. Hribii conțin mlt monoglutamat de sodiu, care-i o sare prezentă în natură și pe care bucătăria asiatică o folosește în varianta sintetică, nimită umami în Japonia (se pare că umami e gustul simțit prin canalele deschise de MSG, să nu se supere japonejii, mai greșim și noi) sau sare chinezească în mare parte a lumii. Și dacă tot am adus vorba de asta, tot citesc despre MSG și despre primejdia pe care o reprezintă. Tot felul de site-uri prezintă MSG-ul drept o otravă care ne ucide lent. După mult studiu, am concluzionat că ar trebui să ne preocupe mai mult partea etică a utilizării MSG-ului decât cea medicală. Probabil sunt mai mulți oameni intoleranți la gluten sau alergici la untul de arahide decât la MSG iar celelalte efecte directe asupra sănătății, nu-s descrise pe larg, de către surse asupra căror să nu planeze îndoieli. Cred însă că MSG e periculos nu pentru că ar da dureri de cap unui număr mic de oameni ci pentru că, pus în neștire în mâncare, distrage atenția de la gustul primar al acesteia, minte consumatorul, făcându-l să creadă că o mâncare de calitate inferioară are gust bun și, în timp, determină un soi de dependență față de mâncarea care-l conține (am întâlnit zeci de bucătari care nu mai pot să facă o supă fără vegeta, pe motiv că n-are gust altfel). Vestea bună-i că aparent, MSG-ul pe care-l luăm mereu din natură, are doar benignul efect fără de care nu ne-ar plăcea să mâncăm. Zic să nu ne oprim cu studiul aici:).
Am tăiat puiul (5-600 de grame, piept) în cubulețe. Le-am pus în apa în care fierbeau deja hribii, cu umami-ul lor cu tot.
Am tăiat puțin ghimbir. L-am pus în wok.
Un sfert de bulb de fenicul (fâșii-fâșii) a avut aceeași soartă.
După ce a fiert carnea, am pus cuperci proaspete în wok. Și niște praz, și câte fâșii de ardei gras.
Pentru a îngroșa spa și a-i da aspectul de gel pe care-l au multe supe asiatice, am pus o ceașcă de tărâțe de ovăz și am lăsat supa să clocotească 2-3 minute apoi să bolborosească pe foc mic alte cinci. Nu mai făcusem asta niciodată, a fost un experiment intuitiv. A funcționat.
Au mai participat: câțiva știuleți mici de porumb (conservă).
Două linguri de sos dulce /iute.
Două linguri de roșii pasate.
Două mâini de tăieței chinezești, aruncați în supa fierbinte.
Câteva frunze de salată verde, puse fix ultimele.
Bună supă fuse.
Pe lângă bețe am avut și linguri, desigur.
Să fiți sănătoși.
