(PUB)
Dragii mei, am decis să încep să explorez o zonă de care nu m-am apropiat prea tare până acum, adică aceea a gătitului în lipsă. Ca să înțelegeți la ce mă refer, sub această etichetă poate să intre pâinea făcută la mașină, gătitul la crock-pot sau gătitul la cuptoarele mai noi și mai deștepte, pe care le poți programa azi să-ți facă friptura mâine (de exemplu). Zilele astea testez un aparat de gătit slow cooker crock-pot, o oală ceramică încălzită electric și controlată prin câteva apăsări de buton. Să fiu sincer, aparatul va rămâne la mine mai multă vreme și voi avea ocazia să-l testez pe diverse ingrediente în diverse combinații. Departe de mine gândul de a face review-uri tehnice aparatului, mă îndoiesc că aș avea multe de spus având în vedere că are trei funcții și trei butoane pe lângă cel de pornit/oprit (gătit la temperatură joasă, gătit la temperatură înaltă și menținere la cald). Temperatura nu e reglabilă dincolo de cele două stări (High or Low), deci nu trebuie să vă bateți capul cu ea, trebuie doar să țineți cont de faptul că ambele reprezintă de fapt temperaturi destul de scăzute, temperatura maximă (100 de grade Celsius) fiind atinsă mai repede sau mai târziu în funcție de starea aleasă. Crock-pot-ul e util mai ales dacă vrei să știi că te așteaptă acasă o mâncare caldă când te întorci de la serviciu ori de pe unde ai treabă peste zi (da, știu, cum să lași un aparat în priză și să pleci de acasă, nu? păi, cam cum lași frigiderul, cu diferența că oala asta e posibil să consume ceva mai puțin decât un frigider), dar poate fi folositor și când ești acasă și ai alte treburi. Despre beneficiile gătitului la temperatură joasă voi vorbi cu altă ocazie, la fel cum voi vorbi și despre ce înseamnă să gătești timp îndelungat și cum poți eficientiza activitatea din bucătăria proprie. Acum vreau să trec la prima rețetă gătită de mine în crock-pot, o friptură de porc potrivită chiar în unele diete.
Am cumpărat o bucată de cotlet de porc gata învelită într-un strat subțire de slănină crudă împănată cu rozmarin. Dacă nu găseam așa, probabil bandajam eu cotletul cu slănină afumată. Cotletul e sec, asta-i natura lui, e și destul de fad și are nevoie de ajutor. L-am presărat cu fulgi de sare și un amestec de piper, chili, coriandru zdrobit și enibahar și l-am așezat în oală. Pe lângă el am pus câteva bucăți de broccoli, o mână de păstăi de mazăre mange tout, câteva roșii mititele și niște frunze care ar putea fi spanac, spanac tânăr, frunze de gulie și care în cazul meu au fost kale, un soi de varză fără căpățână, conform acestui blog. Apropo, am mai folosit kale și cu alte ocazii. Crudă nu-mi prea place, gătită e mai pe gustul meu.
Am setat aparatul pe High, am reglat timpul la 4 ore, am turnat o jumătate de litru de cidru peste legume, am pus capacul și mi-am văzut de treabă. Odată încheiate cele patru ore, aparatul a trecut automat la funcția de menținere la cald, dar n-a fost cazul, așa că l-am oprit. Legumele au devenit pat pentru cotletul pe care l-am rumenit 5 minute într-o tigaie, pe toate părțile, pentru gust (operațiunea asta se poate face și înainte de a-l pune în crock-pot, eu am ales să o fac la urmă). Am mai tras la tigaie câteva legume după ce am rumenit cotletul, pentru că le aveam și pentru că pusesem prea puține pe lângă cotlet (hei, nu trageți, n-am mai folosit oala asta până acum, am nevoie de timp pentru calibrare). Asta a fost tot.
Vă recomand cu căldură să îndepărtați sforile de care fixează slănina pe carne înainte de a mânca. Eu le-am păstrat pentru că arată bine în poză:). Atât pentru azi. Să fiți sănătoși.
PS: prin intermediul acestei aplicații de pe Facebook poți câștiga o oală crock-pot exact ca a mea. Succes.
