Am auzit de multe ori întrebarea asta, formulată diferit, dar având aceeași idee: „copilul meu împlinește 2 ani (sau 3 sau 4 sau 5), vreau să-i fac un tort așa și pe dincolo, dar să fie sănătos, sugar free, fără gluten, fără aia, fără cealaltă etc”. Acum, că și fiul meu a împlinit doi ani, am găsit răspuns la întrebare, iar răspunsul, cu riscul să nu vă placă, e acesta: tortul aniversar pentru copiii de 2, 3, 4, 5 ani, nu-i pentru copii ci pentru adulții invitați la petrecere. Poate să fie inspirat de copii, poate să conțină povestea lor sau lucruri pe care le preferă copiii aniversați, dar sigur nu-i pentru ei. De asemenea, nu cred că o să moară dacă gustă și ei din tortul „lor aniversar” (e, sper, de la sine înțeles că n-o să-i dai copilului tău un aliment la care e alergic sau la care are intoleranță). Și mai cred că pe lângă tortul adulților, nu-i atât de complicat să faceți un desert pentru cel mic/cei mici, în care nu-i musai să puneți lumânări. Până la urmă, e destul dacă scuipă în tortul adulților încercând să stingă lumânările, nu-i nevoie să scuipe și în propriul desert.
Pentru aniversarea de doi ai a lui Vladimir am combinat două idei, respectiv cea care poate duce (dacă e urmată întocmai) la prăjitura Pavlova, și cea care poate rezulta într-o brownie. Eu m-am jucat cu ambele și a ieșit tortul de mai jos. Cantitățile sunt pentru 18 porții generoase, fiecare dintre ele fiind suficientă pentru un adult sau un adolescent. Iată:
Mai întâi blaturile de bezea. Două blaturi au înghițit 10 albușuri mari, la temperatura camerei, 200 de grame de zahăr pudră și 15 mililitri de zeamă de lămâie adăugată după ce bezeaua a fost bătută până la jumătate, adică până a făcut moțuri moi. Tot atunci am pus și zahărul pudră (am bătut spuma cu telul în formă de pară, dar puteți folosi un robot/mixer, nu-i musai să vă ambiționați). Am bătut spuma tare, să mă asigur că tot zahărul s-a încorporat și dizolvat, apoi am pus compoziția în două tăvi, pe hârtie de copt, împărțită-n două părți egale. Ca să obțin blaturile am pus spuma în mijlocul tăvii și am întins-o uniform până a ocupat toată lățimea, formând desigur un disc de spumă cu diametrul egal cu lățimea tăvii (tavă obișnuită pentru cuptor). Am copt bezelele patru ore la 100-105 grade Celsius, cu ventilația pornită și ușa cuptorului ușor deschisă. S-au uscat bine, dar au păstrat un soi de gumozitate la mijloc, ceea ce ne-a plăcut. Le-am copt seara și le-am lăsat să se răcească în cuptor, scoțându-le abia dimineața. Întrucât o parte din hârtia de copt (o mizerie cu pretenții non-stick) s-a lipit de fundul bezelelor, am udat o cârpă cu apă călduță, am frecat ușor hârtia lipită de bezele și am dezlipit-o la fel de ușor.
Batul de la bază a fost făcut așa: am topit 200 de grame de ciocolată neagră (70%cacao) cu 200 grame de unt (85% grăsime), în aceeași cratiță. Am amestecat 200 de grame de făină 000 (cernută) cu 30 grame cacao. Am bătut spumă (tot cu telul) două ouă mari (temperatura camerei) cu 150 de grame de zahăr pudră. Am turnat ciocolata și untul (semi-răcite) peste spuma de ou, am adăugat amestecul de făină cu cacao și am amestecat totul cu o spatulă. Am mai pus în compoziție 100 de grame de ciocolată cu lapte tăiată-n bucățele mici și 40 de grame de vișine din compot, fără sâmburi. Am pus o foaie de copt într-o tavă pentru cuptor și am modelat blatul exact cum modelasem în seara anterioară bezelele, adică am turnat compoziția în centrul tăvii și am întins-o uniform făcând un disc cu diametrul egal cu lățimea tăvii. Am copt acest blat 35 de minute la 180 de grade Celsius.
Umplutura e extrem de simplă. Am cumpărat din piață o rodie coaptă, câteva căpșune mari (incredibil de aromate, or fi reușit să pună cumva aroma la loc), o mână de zmeură, un ciorchine de strugure și câțiva ciorchini de coacăze roșii. Le-am spălat și le-am presat ușor cu un șervețel, apoi le-am lăsat să se zvânte. Am bătut frișca, tot manual, tot de dragul exercițiului. Ca să meargă repede am împărțit-o în tranșe de câte 200 de mililitri (am folosit în total 1600 de mililitri de smântână dulce pentru frișcă). Durează cam 10-12 secunde să bați frișca (la temperatura camerei, nu rece) cu telul până se încheagă, apoi poți să pui zahărul pudră (20 de grame de zahăr la fiecare șarjă, adică 160 de grame de zahăr în total, în frișcă) și semințele de vanilie. Am folosit două păstăi de vanilie pentru toată frișca. Puteți să folosiți extract de vanilie sau zahăr vanilat Bourbon, dar pentru ultima variantă mai scădeți din zahărul pudră.
Montarea: blatul de ciocolată, la bază. Peste el, un strat generos de frișcă bătută până-n pragul moțurilor tari (moțuri tari/moțuri moi – un fel de a descrie starea elementului bătut după consistența moțurilor pe care le formează când scoți telul dintr-însul). Peste frișcă, fructe. O lingură de semințe de rodie împrăștiate pe toată suprafața, o căpșună tăiată-n lamele, câteva boabe de zmeură tăiate-n jumătate, trei-patru boabe de strugure tăiate-n jumătate și golite de sâmburi. Printre ele, frunze mici de busuioc proaspăt.
Urmează primul blat de bezea, din nou frișcă și fructe tăiate peste ea (e important să nu puneți prea multe fructe, nu vreți să zemuiască, nu vreți să îngreuneze frișca inutil). Apoi ultimul strat de bezea peste care puneți restul de frișcă. Poate să fie gros de un centimetru jumate-doi centimetri stratul de frișcă. Așezați căpșune, zmeură, boabe de strugure (întregi de data asta), boabe de rodie, coacăzele cu tot cu codițe (le îndepărtați la tăiere și le puneți pe farfurie sau le dați copiilor, o să le placă așa, mâzgălite cu frișcă). Pudrați cu o lingură de zahăr fin-fin, dintr-o sită mică. Lăsați la rece măcar două ore înainte de servire. Să fiți sănătoși.
